Cum au reușit 700 de soldați să țină piept unei armate întregi, într-una dintre cele mai impresionante bătălii din Cel de-al Doilea Război Mondial
Bătălia de la Wizna rămâne una dintre cele mai impresionante și eroice confruntări ale celui de-al Doilea Război Mondial. Un grup de doar 700 de soldați polonezi, sub comanda căpitanului Władysław Raginis, a reușit să opună o rezistență neașteptată în fața unei armate germane cu mult superioră, scriu cei de la Adevărul.
Momentul zero. Invazia Poloniei și apariția liniei de apărare de la Wizna
La 1 septembrie 1939, Germania a început invazia Poloniei, marcând începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Sub conducerea lui Adolf Hitler, forțele germane, susținute de tehnologia militară de ultimă oră și de o armată bine pregătită, aveau ca scop distrugerea rapidă a rezistenței poloneze. Polonia a fost atacată din trei direcții: din vest de germani, din sud de slovaci și din est de sovietici, conform pactului secret Ribbentrop-Molotov.
În fața acestui atac iminent, Polonia a întărit apărările în anumite regiuni strategice. Una dintre cele mai importante linii defensive a fost stabilită între satele Kolodzieje și Grady-Woniecko, cu Wizna în centrul acesteia. Liniile de apărare includeau buncăre de beton, tunuri anti-tanc și mitraliere, având ca scop să protejeze trecerea peste râurile Narew și Biebrza, esențiale pentru avansul german.
Cu toate acestea, polonezii nu au anticipat corect momentul atacului, considerând că invazia germană va avea loc mai târziu, în 1942. La începutul lunii septembrie 1939, doar 16 buncăre din cele 60 prevăzute erau finalizate și funcționale. De asemenea, doar 70% din trupele poloneze erau complet pregătite, iar linia defensivă era slab echipată comparativ cu forțele germane care se apropiau.
Cei 700 de „spartani” de la Wizna
Bătălia de la Wizna a fost purtată de un număr mult mai mic de soldați polonezi decât cei 42.000 de soldați germani, care includeau 350 de tancuri, 108 howitzere, 195 de tunuri anti-tanc și avioane de luptă. În fața acestora se aflau doar 700 de soldați polonezi, printre care se numărau și 20 de ofițeri, sub comanda căpitanului Władysław Raginis. Deși forțele poloneze erau numerice și echipament insuficiente, aceștia au demonstrat un eroism deosebit.
În momentul în care trupele germane au ajuns la liniile de apărare ale polonezilor, aceștia au luat rapid măsuri pentru a întârzia înaintarea inamică. Podurile de peste râul Narew au fost distruse de inginerii polonezi pentru a împiedica trecerea tancurilor. Pe de altă parte, soldații polonezi au luat poziții strategice în buncăre, pregătiți să apere fiecare metru de teren.
Cum au rezistat polonezii în fața unei armate superioare
Pe 7 septembrie, după un baraj masiv de artilerie, forțele germane au lansat primul atac major asupra pozițiilor poloneze. Cu toate că polonezii se aflau într-o situație imposibilă, aceștia au luptat cu o determinare rar întâlnită. Cu mitralierele lor și tunurile anti-tanc, soldații polonezi au reușit să provoace pierderi semnificative în rândul trupelor germane, care au fost nevoite să se retragă.
În fața unui atac combinat cu artilerie, infanterie și tancuri, polonezii s-au retras treptat în buncăre, menținând o apărare eficientă și făcând față cu mult curaj atacurilor repetate ale germanilor. Aceștia au reușit să opună o rezistență semnificativă timp de trei zile, provocând pierderi considerabile forțelor germane.
Ultima luptă a căpitanului Raginis
Deși polonezii au luptat eroic, sistemul de apărare avea mari slăbiciuni. Buncărele nu comunicau eficient între ele, iar trupele poloneze erau supuse unui asediu constant. În cele din urmă, pe 10 septembrie, fortificațiile poloneze au fost cucerite una câte una, iar trupele germane au reușit să înainteze, ajutate de ingineri care aruncau în aer buncărele poloneze.
Căpitanul Raginis a continuat să comande rezistența până la ultima picătură de sânge. În dimineața zilei de 10 septembrie, cu munițiape sfârșite și mai mulți soldați răniți sau morți, Raginis a ordonat ca cei rămași să se predea, după o ultimă luptă disperată. Căpitanul Raginis și-a respectat promisiunea de a nu părăsi linia defensivă în viață. După ce ultimul soldat polonez s-a predat, Raginis s-a sinucis, aruncându-se în aer cu o grenadă.
Deși bătălia de la Wizna s-a încheiat cu victoria germanilor, sacrificiul și eroismul soldaților polonezi au lăsat o amprentă adâncă în istorie. Căpitanul Raginis și soldații săi au fost recunoscuți pentru curajul lor excepțional. În cadrul procesului de la Nürnberg, celebrul comandant german Heinz Guderian a mărturisit despre vitejia trupelor poloneze de la Wizna, subliniind că aceștia au fost un inamic de temut și au dat o lecție de curaj.
