Mulți români folosesc expresia, dar puțini știu adevărul. Cine a fost Pazvante Chioru
Una dintre cele mai cunoscute și folosite expresii românești este „de pe vremea lui Pazvante Chioru”. Cu siguranță, fiecare dintre noi a folosit sau cel puțin a auzit măcar o dată în viață această expresie. Și totuși, nu mulți sunt cei care știu că acest personaj a existat cu adevărat și că a terorizat Țara Românească în urmă cu mai bine de 200 de ani. Așadar, cine a fost Pazvante Chioru?
Născut în anul 1758, într-o familie înstărită, despre care unele legende spun că părinții săi ar fi fost români de pe Valea Timocului și că ar fi devenit musulmani doar pentru a fi scutiți de plata unor taxe și impozite, pe numele său real Osman Pazvantoğlu, Pazvante Chioru a fost ienicer, devenit apoi pașă al provinciei Vidin (aflată astăzi pe teritoriul Bulgariei). Acesta a deprins arta mânuirii armelor și a războiului de la bunicul său, însă a devenit cămătar.
Și cum această ocupație era interzisă în Imperiul Otoman, Pazvante a fost închis într-o închisoare din Sofia. A reușit să scape cu ajutorul bunicului său și a traversat Dunărea în Țara Românească. Aici își începe noua viață ca mercenar în slujba domnitorului fanariot Nicolae Mavrogheni. Din dorința de a conduce și pentru a-și căpăta titlul înalt, el complotează cu alți boieri mazilirea domnitorului, însă Mavrogheni află și ordonă decapitarea lui. Este salvat, de această dată de prietenul său, poetul grec Rigas Feraios, care și-a folosit relațiile sus-puse.
A devenit pașă de Vidin
Nu renunță la ideea de a fi conducător, așa că ajunge să își formeze o mică armată de mercenari și se răscoală împotriva sultanului Selim III. Câștigând bătălia și proclamându-le pașă al regiunii, a creat o formațiune statală independentă cu capitala la Vidin. Având acum monedă proprie, cu fața lui gravată pe ea, dezvoltă relații diplomatice cu Franța. Contrar așteptărilor, teritoriul era destul de mare pentru îndrăzneala unui mercenar: de la Dunăre până la Munții Balcani, și de la Belgrad până la Varna.
Și cum nu a suportat umilința, în anul 1789, sultanul a trimis 100.000 de soldați conduși de Husein Kukuc pentru a-l captura pe Osman, dar nu a reușit și s-a văzut nevoit să-l numească pe Osman pașă de Vidin, în 1799, potrivit Historia.ro.
A urmat cea mai violentă perioadă din istoria Țării Românești
În ciuda relațiilor sale strânse cu boierii munteni, noul pașă Pazvante nu a ezitat să atace Țara Românească: la începutul secolului al XIX-lea, a condus cea mai violentă expediție de jaf din istoria Țării Românești. El a distrus, jefuit și incendiat satele și târgurile care i-au ieșit în cale. Atacul de la Craiova, în anul 1800, a fost unul dintre cele mai crunte evenimente, când din cele 8.000 de case au rămas în picioare doar 300.
În 1802, Pazvantoğlu și armata sa au călătorit spre București. Înspăimântat, domnitorul Mihai Șuțu a ordonat garnizoanei sale să apere orașul și a fugit din capitală. Puțin plătiți, albanezii din gărzile de corp ale domnitorului au refuzat să lupte, iar Bucureștiul a căzut pradă jafurilor și dezastrului.
Armata de la sud de Dunăre a fost nemiloasă: pe lângă jafuri și incendii, femeile au fost luate cu forța, iar copiii și bătrânii au fost uciși. În aceste condiții, în Țara Românească, haiducii au început, sub condurecea lui Iancu Jianu, să se organizeze militărește.
După mai multe raiduri peste Dunăre în urmărire și pedepsire, oltenii au incendiat Vidin, Plevna și Turnu Măgurele, iar Zianu însuși ar fi aruncat în aer o moschee locală. În 1809, are loc marea confruntare dintre cele două tabere, când Ianu Jianu îi scoate un ochi cu iataganul adversarului său, și atunci Osman Pazvantoğlu devine Pazvante Chioru.
