Povestea care te va cutremura. Un tânăr român, aruncat pe stradă ca un gunoi, atunci când avea doar 3 ani, își caută disperat familia: „Poate își amintește cineva de mine”
Există povești care te cutremură prin duritatea și tristețea lor, dar și prin speranța care reușește să supraviețuiască, chiar și în cele mai întunecate colțuri ale vieții.
Povestea lui Ciprian Topertan, un tânăr care a fost abandonat la doar 3 ani, este una dintre acestea. Încercarea lui de a-și găsi familia biologică, după o copilărie plină de suferință și singurătate, a fost împărtășită recent pe rețelele sociale, unde face apel la orice persoană care ar putea să-i ofere informații despre trecutul său.
O copilărie zdrobită de abandon
Ciprian și-a început povestea cu cuvinte care îți frâng inima: „Astăzi doresc să vă împărtășesc și vouă povestea mea, povestea unui ghemotoc de copil, destinat să fie singur și al nimănui.
Numele meu este TOPERTAN CIPRIAN, sau cel puțin așa cred nefiind sigur dacă așa mă numesc sau nu. Sunt născut la data de 01.01.1992 în Luduș, iar pe la vreo 3 anișori am fost găsit pe stradă de către fostul șef de poliție domnul Oprea din Târgu Mureș.”
Ciprian avea doar 3 ani când a fost găsit abandonat pe o stradă din Luduș. Numele pe care îl poartă astăzi este, după cum mărturisește, o interpretare a ceea ce el însuși a reușit să pronunțe la acea vârstă fragedă. Nimeni nu știe cu certitudine dacă acesta este numele său adevărat.
După ce a fost găsit de șeful de poliție din Târgu Mureș, Ciprian a fost trimis la un centru din Luduș. Următorii ani din viața sa au fost marcați de mutări dintr-un loc în altul:
„Am fost dus la Luduș până în anul 2004, iar apoi m-au dus la Miercurea Nirajului. În 2005 am fost dus din nou în Sâncraiu de Mureș, unde am stat până la 18 ani.”
Astfel, întreaga sa copilărie a fost petrecută în sistemul de protecție a copilului, departe de dragostea unei familii, departe de rădăcinile și identitatea sa.
Lupta pentru a găsi familia pierdută
Ciprian, ajuns la vârsta adultă, și-a petrecut anii în căutarea unor răspunsuri. Simte un gol imens, o dorință arzătoare de a-și cunoaște părinții biologici și, eventual, frații, dacă aceștia există:
„De aici am plecat pe drumul meu, căci doar acesta îmi era destinul 'singur pe lume'! Sunt aici în căutarea familiei mele, poate cineva își amintește și de mine și voi reuși să îmi cunosc și eu atât părinții mei cât și frații dacă există.”
Într-o postare publicată pe pagina de Facebook The Never Forgotten Romanian Children - Copiii niciodată uitați ai României, Ciprian își împărtășește povestea cu speranța că cineva îi va recunoaște numele, data nașterii sau circumstanțele abandonului său.
Un apel către comunitate
Ciprian și-a încheiat mesajul cu o rugăminte adresată tuturor celor care i-ar putea oferi ajutor:
„De aceea vă rog să DISTRIBUIȚI cât de mult anunțul meu poate cineva îl vede din familia mea, sau cineva apropiat familiei mele! Vă mulțumesc tuturor!”
Postarea sa a fost distribuită de sute de persoane, care speră să îl ajute să își regăsească familia. Cu toate acestea, pentru un bărbat care a cunoscut doar singurătatea, răspunsul pe care îl caută rămâne incert.
Speranța unui nou început
Povestea lui Ciprian este o mărturie dureroasă a dificultăților prin care trec copiii abandonați și a modului în care aceștia rămân marcați pe viață de lipsa unei familii. Cu toate acestea, ea ne arată și forța unei inimi care nu renunță la speranță.
Ciprian continuă să creadă că undeva, cineva își va aminti de el și îi va oferi acele piese lipsă din puzzle-ul propriei sale vieți.
Dacă cineva deține informații care ar putea să îl ajute, Ciprian poate fi contactat prin intermediul rețelelor sociale. Pentru el, fiecare distribuire a mesajului său este un pas mai aproape de reîntregirea sufletului său frânt.
