Povestea Iuliei Hașdeu, copilul geniu cu destin tragic. S-a stins din viață la doar 18 ani
Născută la data de 14 noiembrie 1896, Iulia Hașdeu a fost unica fiică a savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu şi a soţiei sale, Iulia Faliciu. Copilul geniu al culturii românești s-a remarcat prin aportul deosebit în literatură, pictură și muzică, ce l-a adus în timpul scurtei sale vieți pentru România. A murit la doar 18 ani, întristând o lume întreagă cu destinul său tragic.
Iulia Hașdeu s-a născut pe 14 noiembrie 1869, în Bucureşti, fiind unica fiică a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile, şi a soţiei sale, Iulia Faliciu. Numele de Iulia i-a fost dat de către distinsul său tată, ca un omagiu suprem adus mamei acesteia, dar și ca tribut al contopirii mistice dintre mamă și fiică. Micuța avea o minte sclipitoare, învăţând limba franceză de la vârsta de 2 ani, să scrie la vârsta de doar 4 ani, iar la vârsta de 7 ani, deja crea nuvele.
A devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona
Nu numai părinţii erau uimiţi de genialitatea copilului, ci toţi apropiaţii familiei, precum Alexandru Macedonski. Iulia a fost primul copil pentru care s-a făcut o excepție, care nu se mai făcuse până atunci în învăţământul românesc, și așa, la doar 8 anișori, ea a susţinut examenele de absolvire ale ciclului primar. La 11 ani, a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, în paralel cu frecventarea cursurilor Conservatorului de Muzică din București.
Iar, în 1886, când avea 16 ani, a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona, din Paris, urmând să susţină licenţa în Filosofie la Facultatea de Litere din cadrul prestigioasei universităţi. Însă, încă de când se afla la Sorbona, au apărut primele semne ale tuberculozei. Dormind doar câte 5-6 ore pe noapte şi studiind intens, ignoră primele semne ale bolii din setea mult prea mare de a învăța.
În vara anului 1887, Iulia a revenit în România, la Curtea de Argeș, dar s-a întors la scurt timp la Paris, unde, boala s-a agravat și, în martie 1888, a fost nevoită să întrerupă studiile. A urmat un tratament la Montreux, Elveția, și, deși medicii considerau că tânăra va învinge boala, starea fetei s-a înrăutățit. Părinții au adus-o în țară, la Agapia, iar, în ciuda stării de sănătate, Iulia a continuat să scrie, publicând, tot atunci, ultima sa creație, poezia „Moartea”. Pe data de 29 septembrie 1888, la mai puţin de 19 ani, copilul geniu al culturii românești s-a stins din viață, fiind înmormântată ulterior la cimitirul Bellu din București.
Căutarea în lumea spiritelor
Când a murit, a întristat o lume întreagă cu destinul tragic şi cu drama părintelui îndurerat care a refuzat despărţirea de ea. Iulia Hașdeu a continuat să uimească şi după moarte, când în urma încercărilor disperate ale tatălui său de a îi contacta spiritul au apărut fenomene paranormale inexplicabile. Legenda spune că, la şase luni de la moartea Iuliei, în martie 1890, scriitorul Bogdan Petriceicu Hașdeu a primit un semn.
„Trecuseră şase luni după moartea fiicei mele. Era în martie: iarna plecase, primăvara nu sosise încă. Într-o seara umedă şi posomorâtă şedeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, dar fără ca s-o ştiu, mâna mea lua un creion şi-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însă un aparat telegrafic.
Deodată, mână mea se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: «Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu» – (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns). Era scris şi iscălit cu slova fiicei mele“, a scris Hașdeu în cartea „Sic Cogito“.
Astfel, după primul semn de la fiica sa, Bogdan Petriceicu Hașdeu se adâncește în practica spiritismului pentru tot restul vieții. A construit un templu în amintirea fiicei sale, la cimitirul Bellu, acolo unde o înmormântase, fiind numit „Micul Templu”, iar, între ani 1894-1896, după planurile pe care însăşi Iulia i le-ar fi transmis tatălui ei prin ședințele de spiritism, a decis, în anul 1893, să ridice pentru fiica sa un castel: Castelul de la Câmpina.
Evident, marea parte din anturajul bucureștean l-a catalogat pe Bogdan Petriceicu Hasdeu drept nebun, care și-a pierdut cugetul în urma pierderii unicului copil, iar toate poveştile despre spiritul Iuliei fiind doar invenţiile minţii sale bolnave. La aproape două decenii de la moartea fiicei sale, în 1907, Bogdan Petriceicu Hasdeu a murit. Însă, a lăsat în urmă numeroase legende. S-a spus că, în unele nopţi, la Castelul de la Câmpina, Iulia Hasdeu putea fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui său, și în prezent, mulți vizitează castelul în speranța de a vedea spiritul fetei.
