Primul monarh feminin care a condus un regat. Cine a fost Tamara cea Mare, regina Georgiei. De ce mormântul ei a devenit subiect de cercetare științifică
În secolul al XII-lea, în inima Caucazului, o tânără prințesă a intrat pe scena istoriei și și-a câștigat un loc de onoare printre marii conducători ai lumii. Aceasta este povestea Prințesei Tamara a Georgiei, o regină cunoscută pentru înțelepciunea și curajul ei, care a condus cu mână fermă un regat prosper și a lăsat o amprentă adâncă în istoria Georgiei.
Copilăria și ascensiunea la putere
Tamara s-a născut în jurul anului 1160, fiind fiica regelui George al III-lea al Georgiei și a soției sale, Burdukhan, fiica regelui Alaniei. Numele Tamara, de origine ebraică, a fost ales datorită credinței familiei sale că sunt descendenți ai regelui David al II-lea al Israelului. Adolescența ei a coincis cu o perioadă tumultoasă în istoria Georgiei, când tatăl ei a trebuit să înfrunte revolte și amenințări la adresa tronului.
După înăbușirea unei revolte majore, regele George a cooptat-o pe Tamara la guvernare și a încoronat-o în 1178. Astfel, Tamara a început o domnie de 29 de ani, în care avea să-și dovedească abilitățile remarcabile de lider.
Consolidarea puterii și politica externă
Sub conducerea Tamarei, Georgia a cunoscut o perioadă de prosperitate și expansiune. Ea și-a consolidat puterea prin politici înțelepte și a reușit să mențină unitatea și stabilitatea în regat. Cu sprijinul mătușii sale, Rusudan, și al patriarhului catolic Mihail al IV-lea, Tamara a reușit să înfrângă opoziția nobilimii și să-și asigure succesiunea la tron.
În domeniul politic extern, Tamara a continuat politica expansiunii teritoriale a Georgiei. Armatele ei, conduse de generalii kurzi creștinați Zakare și Ivane Mkhargrdzeli, au cucerit fortărețe și orașe, consolidând astfel teritoriile Georgiei și extinzând influența sa în regiune.
Viața personală și moștenirea
Viața personală a Tamarei a fost marcată de căsătoriile sale. După un prim mariaj nereușit cu Yuri, fiul prințului Andrei I Bogolyubsky, Tamara s-a căsătorit cu David Soslan, un prinț alan, cu care a avut doi copii: George-Lasha și Rusudan. Căsătoria ei cu David Soslan a fost una fericită și a adus stabilitate regatului.
Moștenirea reginei Tamara în istoria Georgiei este impresionantă. Ea este adesea amintită ca una dintre cele mai mari conducătoare ale Georgiei și este considerată un simbol al înțelepciunii și curajului feminin în istorie. Rămășițele ei au fost tratate cu respect și venerație, iar legenda mormântului ei rămâne încă o enigmă și subiect de fascinație pentru cercetători și istorici.
Se spune că Tamara a fost îngropată într-o nișă secretă la mănăstirea Gelati pentru a preveni profanarea mormântului ei de către dușmani, dar săpăturile arheologice nu au identificat încă locul, iar o altă versiune sugerează că rămășițele reginei au fost înhumate într-o locație îndepărtată, posibil în Țara Sfântă.
În secolul al XX-lea căutarea mormântului reginei Tamara a devenit un subiect de cercetare științifică. Scriitorul georgian Grigol Robakidze a scris în 1918:
„Până acum, nimeni nu știe unde este mormântul Tamarei. Ea aparține tuturor și nimănui: mormântul ei este în inima georgienilor și nu este un mormânt, ci o vază frumoasă în care înflorește o floare nepăsătoare, marea regină Tamara.”
În concluzie, Regina Tamara a Georgiei a fost o lideră remarcabilă și un exemplu de viziune și curaj într-o epocă marcată de tulburări politice și conflicte. Moștenirea ei continuă să trăiască în inimile georgienilor și în paginile istoriei, oferind lumii o poveste inspirațională despre puterea unei femei de a conduce și de a influența destinul unui întreg popor.
