Regele României care avea erecție aproape tot timpul. Conducătorul „culegea femeile de pe stradă” și le aducea în patul său
Carol al II-lea, Regele României între anii 1930 și 1940, este o figură istorică ce a stârnit controverse atât prin deciziile politice, cât și prin viața personală tumultuoasă. Una dintre cele mai cunoscute și scandaloase trăsături ale acestuia a fost comportamentul său libertin, care a afectat imaginea monarhiei și a societății românești din acea vreme.
Un început promiscuu
Carol a fost inițiat în viața sexuală de la o vârstă fragedă. La doar 16 ani, a avut prima experiență intimă cu o prostituată, aranjament facilitat de Alexandru Davila, directorul Teatrului Național. Aceasta avea să fie doar prima dintre numeroasele relații ocazionale ale viitorului monarh.
Conform relatărilor vremii, Carol suferea de priapism, o afecțiune caracterizată prin erecții prelungite și necontrolabile. Această condiție medicală, combinată cu temperamentul său, l-a determinat să caute constant compania femeilor, chiar și în cele mai nepotrivite circumstanțe.
„Culegea” femeile de pe stradă
O practică care a intrat în folclorul urban al Bucureștiului a fost obiceiul Regelui de a „culege” femei de pe stradă. Potrivit jurnalului lui Armand Călinescu, prim-ministru în acea perioadă, Carol aducea femei necunoscute direct la Palatul Regal, unde petrecea nopți departe de ochii lumii.
Ministrul de interne de atunci, Constantin Argetoianu, a confirmat aceste informații în memoriile sale, precizând că, după astfel de escapade, femeile erau recompensate financiar și obligate să păstreze discreția.
Discreția asigurată de Poliția Capitalei
Pentru a preveni scandalurile publice, Gavrilă Marinescu, prefectul Poliției Capitalei, a implementat o măsură inedită. El a populat străzile din apropierea Palatului Regal cu prostituate atent selecționate, care să fie la dispoziția Regelui. Astfel, Marinescu a reușit să controleze situația și să câștige încrederea monarhului, evitând eventualele consecințe publice.
Comportamentul extravagant al lui Carol al II-lea a contribuit la reputația sa de „Regele Playboy”, un epitet care încă îi definește personalitatea. Viața sa amoroasă a alimentat presa vremii, iar deciziile sale politice au fost adesea eclipsate de scandalurile personale.
Cu toate acestea, domnia sa a marcat și realizări politice semnificative, precum promovarea culturii și modernizarea instituțiilor de stat. Din păcate, aceste realizări au fost umbrite de numeroasele controverse care l-au urmat până la abdicarea sa în 1940.
