Scriitorul celebru care îndemna lumea să capete curaj. A avut parte o moarte înfiorătoare, dar învățămintele lui rămân valabile și astăzi: „Viaţa fără curaj înseamnă moarte sau sclavie"
Seneca, unul dintre cei mai cunoscuți filozofi ai Romei antice, este cunoscut pentru învățăturile sale despre virtute, moralitate și viață echilibrată. Și în prezent, gândurile lui sunt intens dezbătute și reprezintă o inspirație. Acesta a murit pe 12 aprilie 65 d.Hr., la vârsta de 69 de ani.
În ce perioadă a trăit Seneca
Lucius Annaeus Seneca, cunoscut mai simplu drept Seneca, a trăit în perioada 4 î.Hr. – 65 d.Hr) și a fost un filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero. Mătușa din partea mamei îl ia pe Seneca, în perioada 17-31 d.Hr, în Egipt, la Alexandria, urmând ca tânărul să fie tratat pentru tulburările de respirație de care suferea. Tot aici, Seneca s-a apropiat foarte mult de științe și filosofie.
Învățăturile lui Seneca rămân un ghid valoros
De-a lungul vieții sale, Seneca a produs o vastă operă, dintre care „Scrisorile morale” și „Questiones naturales” sunt doar două exemple remarcabile. În aceste scrieri, el a articulat o morală puternică și a dezvoltat idei care au fost ulterior adoptate și adaptate de către filozofii și moralistele creștine.
Cugetările lui Seneca sunt în continuare relevante și inspiratoare pentru oameni din toate timpurile. De la importanța curajului și a voinței de a trăi conform virtuții, până la înțelepciunea de a trăi prezentul și a accepta trecutul, învățăturile sale rămân un ghid valoros pentru cei în căutare de înțelegere și orientare în viață.
Gânduri profunde ale acestuia
„Dacă virtutea ne va precede fiecare pas pe care îl facem, vom fi mereu în siguranţă", „Este foarte bine să ştii când trebuie să vorbeşti şi când trebuie să taci", „Nu e bine să condamni atunci când eşti ignorant", „Viaţa fără curaj înseamnă moarte sau sclavie", „Doar o minte slabă nu e capabilă să administreze o avere" „Uneori e bine să joci rolul omului nebun", „E mai uşor să excludem pasiunile rele decât să le guvernăm, să negăm existenţa lor, în loc să le negăm pe ele după ce în prealabil le-am admis".
„Sufletul este unica valoare a omului. El îl face pe slujitor egal cu stăpânul lui", „Curajul se ascunde sub numele de vitejie", „Viaţa este ca o piesă de teatru: nu contează cât de mult durează, ci cum se desfăşoară", „Soarta se teme de cei viteji, iar pe cei laşi îi calcă în picioare", „Unii trăiesc fără niciun ideal, fără nicio ţintă; trec prin lume ca nişte fire de paie pe un râu. Nu merg ei, ci curentul îi duce."
Câteva dintre gândurile lui Seneca
„Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare", „Trei rele trebuie evitate: ura, invidia şi dispreţul", „Vitejia tinde către stele, teama către moarte", „Blândeţea este cel mai bun remediu împotriva fricii", „Când ruşinea a dispărut, ea nu mai ştie să se reîntoarcă",
„Cine nu are ce spera, nu are de ce dispera", „Ceea ce nu a putut face ştiinţa, adesea a rezolvat timpul", „Speranţa este ultima mângâiere în nenorocire", „Amintirea unui talent adevărat rămâne nemuritoare".
Gânduri devenite celebre
„Viciile se cuibăresc în noi sub denumirea de virtuţi", „Gloria este umbra virtuţii", „Toate obiectele de artă sunt imitaţii ale naturii", „Precum îi e limba, aşa i-a fost şi viaţa", „Nu te grăbi nici cu lauda şi nici cu ocara, vorbeşte mereu ca şi cum ar trebui să te aperi cu dovezi în faţa tronului lui Dumnezeu".
„Dificultăţile întăresc mintea, aşa cum munca fizică întăreşte trupul", „Bucură-te de plăcerile prezentului, astfel încât să nu pui în pericol plăcerile viitoare", „Cei ce îi omit pe cei nedrepţi, îi rănesc pe zei", „Va trăi prost cel ce nu ştie cum să moară bine".
Care a fost viața acestuia
Din viaţa lui Seneca înainte de anul 41 d.Hr. nu se cunoaşte mare lucru, iar ceea ce se ştie este datorită celor scrise de Seneca însuşi. Oricum ar fi, el provenea dintr-o familie distinsă, aparţinând celei mai înalte societăţi hispanice, într-un moment în care provincia Hispania era în plină expansiune în cadrul Imperiului Roman.
Familia deţinea mari plantaţii de măslini, în Jaen şi Cordoba. Multe familii s-au îmbogăţit cu enormul export către Roma, de amfore pline cu cel mai bun ulei de măsline din lume. Acest lucru a făcut ca familia lui Seneca să trăiască foarte bine. Uşurinţa de a vorbi şi câştigurile aduse de uleiul de măsline i-au permis lui Seneca să ajungă la cel mai înalt nivel social la care ar putea aspira orice om din starea sa, la vremea sa.
Ce a studiat
A studiat gramatica, retorica şi filozofia la Roma, unde i-a avut ca profesori pe stoicul Attalus, cinicul Demetrius, pe Matronax şi pe Fabio Papiro, a căror învăţătură i-a influenţat filozofia stoică. Îl însoţeşte pe Vestrasio Polion - soţul mătuşii sale Marcia, care a fost numit guvernator al Egiptului de către împăratul Tiberius - în călătoriile sale în Egipt şi în Răsărit. Aici dobândeşte noţiuni de administraţie şi finanţe, în timp ce studiază geografia Egiptului şi Indiei, dezvoltându-şi interesul pentru ştiinţele naturii. Potrivit afirmaţiilor lui Pliniu cel Bătrân, Seneca se remarcă prin cunoştiinţele sale despre geologie, oceanografie şi meteorologie. La întoarcere a fost numit chestor, pretor şi senator al Imperiului Roman, în timpul guvernelor lui Tiberius, Caligula, Claudius şi Nero, precum şi ministru şi consilier al Împăratului Nero.
Seneca a fost condamnat la 8 ani de exil
Seneca excelează ca gânditor, atât ca intelectual şi politician, cât şi ca orator desăvârşit, fiind o figură predominantă în politica romană, cât şi unul dintre cei mai admiraţi, influenţi şi respectaţi senatori. Având un prestigiu extraordinar şi influenţă politică, el a fost ţinta atât a duşmanilor, cât şi a binefăcătorilor. În anul 41 d.Hr., a fost condamnat de împăratul Claudius la opt ani de exil în Corsica după iluzia de a fi comis un adulter cu Julia Livilla, sora lui Caligula. În anul 49, noua soţie a lui Claudius, faimoasa Agrippina cea Tânără, îl reabilitează pe Seneca, ce este chemat la Roma şi numit pretor în oraş. În anul 51, tot Agrippina, îl numeşte tutore al tânărului Lucius Domitius Ahenobarbus, viitorul Nero, fiu pe care-l avea dintr-o căsătorie anterioară.
Între anii 54 şi 62, în primii ani de domnie ai tânărului său elev Nero, Seneca conduce Imperiul Roman împreună cu Afranius Burro. Nero va uita însă mai târziu învăţăturile tutorelui său, ucigându-şi familia: pe mama sa Agrippina, pe fratele său Germanicus şi pe soţia sa Octavia. În anul 62 d.Hr., Seneca se îndepărtează de Curtea Romană pentru a locui într-una dintre proprietăţile sale de la marginea Romei. Acuzat de conspiratori, Nero a crezut că este implicat în conspiraţia lui Gaius Pison şi a ordonat executarea lui.
Cum a murit Seneca
Seneca remarca atunci: „Numără zilele vieţii tale şi vei vedea cât de puţine au fost cele pe care le-ai avut pentru tine”. Dar înainte de a fi arestat a preferat sinuciderea. Moartea sa este un exemplu de seninătate stoică, ce l-a împăcat cu cei care i-au reproşat bogăţiile. Şi-a tăiat venele, a cerut medicului său otravă, dar moartea nu a venit. Atunci, în cele din urmă, a cerut să fie dus într-o baie fierbinte, unde aburul a ajuns să-l sufoce, fiind victima astmului de care suferea. Este probabil ca imensa bogăţie a filozofului să-i fi provocat invidia lui Nero, care nu tolera ca un alt individ să-l umbrească în această privinţă. Toată averea lui Seneca a trecut în patrimoniul imperial.
