Singurul oraș din România în care se găseau icre negre. Era numit mica Veneție
Orașul Vâlcov a făcut parte din România, din judeţul Ismail, între anii 1918-1940 şi 1941-1944, în perioada României Mari. Ce mulți nu știu este faptul că această localitate a devenit cunoscută, în special, după cel de-al Doilea Război Mondial, când ajunsese să fie singurul loc din Europa unde se găseau icre negre. De asemenea, a fost numit „Veneția României”.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Vâlcov a devenit cunoscut ca singurul loc din Europa unde se găseau icre negre. Acest oraș a făcut parte din România între anii 1918-1940 şi anii 1941-1944, și a fost numit „Veneția Deltei” de către Dorothy Hosmer, de la National Geographic, care a fost impresionată de micul orășel.
„Vâlcovul este un târguşor ciudat, clădit în parte pe un grind de nisip, în parte pe apă, străbătut la marginea de răsărit de un mare canal principal – Belgaroschi, şi tăiat în toate părţile de canale mai mici, pe care alunecă încet, pe sub podeţe de lemn înălţate pe stâlpi, bărci pescăreşti pline cu peşte, conduce de oameni bărboşi, îmbrăcaţi în cămăşi roşii, vărgate cu negru, care merg pe aceste canale interioare până la casele lor. Pentru acest motiv Vâlcovul a fost numit Veneţia României, pentru că pe aceste canale circulă bărcile cum ar circula gondolele pe canalele Veneţiei sau nişte trăsuri pe străzile unui oraş obişnuit“, nota dr. R.I. Călinescu.
Viața era dificilă pentru oamenii care locuiau în Vâlcov. În secolul trecut, principala lor activitate era pescuitul. Cea mai mare parte a hranei provenea din Dunăre. Puțini oameni știau că ceea ce mâncau aproape în fiecare zi era o adevărată delicatesă.
„Sunt o delicatesă”
Orașul Vâlcov a atins apogeul în perioada comunistă, când sturionii erau capturați în număr mare și, ca urmare, icrele negre erau abundente. Din nefericire, pescarii nu mâncau caviar ca fel principal de mâncare, ci îl păstrau pentru copiii lor, pentru a-l mânca atunci când peștele era rar.
„De fapt, în perioada interbelică, negustorii, care erau greci, luau tot peștele și tot caviarul. Pescarilor le rămâneau numai capetele și măruntaiele. Poate vă spuneți «puah, măruntaie!». Dar, de exemplu, măruntaiele de miel sunt bune pentru supă. Ei bine, mațele de sturion sunt chiar foarte, foarte bune. Pot fi groase de vreo 2 cm. Sunt o delicatesă. Din ele se face o zeamă, așa-zisul borș pescăresc, se fac plăcinte sau ardei umpluți. Bunicul soției mele, atunci când prindea un sturion și reușea să vină acasă cu puțin caviar, îl punea într-un borcan pe masă și spunea: «Mâncați-l acum, că va veni o vreme cînd n-o să mai puteți mânca așa ceva». Și a avut dreptate”, a declarat Nicu Efimov, președintele Asociației Pescarilor din Sf. Gheorghe, relatează g4media.ro.
În perioada de glorie a comunismului, în anii 1970 și 1980, partidul a decis să construiască o fabrică în Vâlcov pentru a produce și exporta icre negre, iar în anii 1990 caviarul dintr-un mic sat din Delta Dunării a fost servit în restaurantele din New York. După căderea comunismului, compania privată care a preluat producția a vândut-o unei companii cu sediul în Hamburg. Noua companie a vândut în mod fals caviarul din Delta Dunării ca provenind din Iran, din Marea Caspică.
Sturionul și caviarul erau considerate delicatese de către bătrânii Partidului Comunist, care doreau să guste aceste produse ori de câte ori veneau în regiune. Între timp, caviarul românesc și sturionii capturați în Marea Neagră sunt acum doar amintiri ale unei epoci apuse.
