Strada superbă din București care a fost distrusă, deși era plină de magazine și oamenii o iubeau. Părea desprinsă din povești
Cu multe decenii în urmă, în București exista o stradă extrem de apreciată, recunoscută ca fiind una dintre cele mai populare artere comerciale din Capitală. Aceasta era cunoscută pentru numeroasele sale magazine și pentru gama variată de produse disponibile la prețuri accesibile.
Strada era Strada Bazaca, un loc care a fost în vogă timp de peste un secol. Numele străzii provenea de la Anastasie Bezaca, secretarul principelui Prozorovsky, care a fost general-șef al armatei ruse în timpul războiului ruso-turc (1806-1812).
După sfârșitul războiului, Bezaca s-a stabilit în București, unde a acumulat o mare avere. Era liderul cancelariei imperiale în Principatele Române și, conform unor surse, ar fi achiziționat mai multe prăvălii pe strada care ulterior i-a fost dedicată.
Alte surse afirmă că Bezaca ar fi fost responsabil și pentru construcția Hanului Bezaca, un tip de pasaj comercial care avea prăvălii pe ambele părți ale acestuia, asemănător cu Hanul cu Tei, care există și astăzi.
Anastasie Bezaca a fost cel care a inspirat numele străzii
Datorită contribuțiilor sale, strada a câștigat popularitate, dar numele său a fost ulterior modificat și simplificat de către locuitorii Capitalei, astfel că strada a devenit cunoscută sub denumirea de Bazaca.
Strada era plină de negustori și magazine, aceștia fiind cunoscuți pentru insistența lor și abilitățile de negociere.
Amplasată aproape de Piața Unirii, strada oferea prețuri foarte accesibile, iar comercianții erau renumiți pentru modul lor de a atrage clienții prin glume și conversații plăcute, reușind astfel să capteze interesul oamenilor.
Locuitorii Bucureștiului găseau pe Strada Bazaca o mare varietate de materiale, accesorii și bunuri care satisfăceau toate gusturile și bugetele.
Potrivit unui reportaj din 1932 publicat în „Ilustrațiunea Română”, „Când trebuia să treci prin Bazaca, aveai impresia că te împleticești printre bucățile desfăcute de pânză și stambă și că le tragi după tine”.
Existau și aspecte mai puțin plăcute
Magazinele mari, populare și cu prețuri mai mari vindeau stofa la metru, în timp ce pe Strada Bazaca, stofa era măsurată la „cot”, după cum relata Daria Luca, reporter la „Ilustrațiunea Română”.
Vânzătorii, cu o abilitate deosebită, foloseau formule de vânzare adesea exagerate, descriind produsele cu entuziasm și încercând să atragă clienții prin oferte atrăgătoare și formule de adresare prietenoase.
Unul dintre celebrele magazine de pe această stradă era „La Vulturul de mare cu peștele în gheare”, proprietatea lui Th. Athanasiu. Numele magazinului reflecta dorința acestuia de a evita denumirile simple și plictisitoare.
În ciuda popularității sale, Strada Bazaca nu a supraviețuit procesului de modernizare și transformare a Capitalei înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial.
Strada a fost demolată pentru a face loc bulevardului I.C. Brătianu și pentru blocurile noi care au apărut în zonă. În 1933, un reporter a notat că „această stradă nu poate dispărea”, considerând-o o „cutumă” a Bucureștiului.
Totuși, în final, strada a fost distrusă, iar în locul ei a fost construită o vastă piață, conform unui articol din „Ilustrațiunea Română” din 27 octombrie 1937, care prezenta dispariția străzii ca un sfârșit al „pitorescului oriental” din inima Capitalei, citat de Fanatik.
