Sudoarea engleză, epidemia care a terorizat Europa medievală
Cine nu e îngrozit de perspectiva apariției unor noi focare de Covid, în contextul în care o altă boală contagioasă, variola maimuței, ajunge să amenințe populația?
Totuși, omenirea a mai trecut prin epidemii necruțătoare, igiena și disciplina fiind factorii cheie care au asigurat stingerea focarelor.
Au existat cinci valuri epidemice
Dacă ciuma bubonică a secerat întreaga populație a Europei, Marea Britanie s-a confruntat, tot în Evul Mediu, cu o boală infecțioasă care ucidea, în agonie, în mai puțin de 24 de ore.
Afecțiunea a fost numită „boala transpirației”, în Anglia, sau „sudoarea engleză”, în afara teritoriilor britanice. Au existat cinci valuri, în 1485, 1508, 1517, 1528 și 1551.
Boala debuta în forță, cu frisoane violente, amețeli și dureri puternice, simptomele ajungând la febră ridicată și transpirație abundentă. Se spune că cei infectați ajungeau să delireze și să își smulgă hainele de pe ei, din cauza temperaturii corporale ridicate.
Citește și: Cosmin Seleși, infectat cu COVID-19. Cum se simte actorul
Bolnavii care ajungeau să supraviețuiască 24 de ore acestor manifestări, aveau toate șansele să supraviețuiască. Majoritatea victimelor, însă, mureau după câteva ore agonizante.
Cei care au relatat la vremea respectivă simptomele bolii au pus apariția focarelor pe seama mizeriei și a igienei precare. Cu toate acestea, nici în ziua de astăzi nu se cunoaște sursa infecției. Există banuieli că ar fi putut fi vorba despre o tulpină de hantavirus, transmisă de șobolani.
Sudoarea anglză și teoriile conspirației din Evul Mediu
Și la vremea aceea, au existat anumite „teorii ale conspirației”. Dacă în zilele noastre, adepții acestor teorii, au spus despre Sars Cov 2 că ar fi fost un virus realizat în laborator pentru a lansa atacuri biologice asupra oamenilor, în 1485, țapul ispășitor a fost declarat Henric al VII-lea.
Apariția primului focar a coincis cu încheierea Războaielor Rozelor. Astfel, s-a spus că Henric al VII-lea, întemeietorul dinastiei regale Tudor, a adus boala, în Marea Britanie, din Franța. Acesta a ocupat tronul în urma Bătăliei de la Bosworth, câștigată cu sprijinul unor mercenari.
Cert este că descrieri ale simptomelor specifice au existat și anterior acestui episod, dar izolat. În 1502, Arthur, Prinț de Wales, fiul lui Henric al VII-lea murea răpus chiar de sudoarea engleză. Dispariția acestuia a bătătorit drumul spre tronul Angliei pentru fratele său mai mic, celebrul Henric al VIII-lea.
Citește și: Valul 6 de Coronavirus lovește mai devreme România! Ce măsuri se vor lua în spitale
Igiena și carantinarea bolnavilor au fost măsuri eficiente aplicate încă din acele vremuri. Până și masca de protecție facială exista, într-o formă empirică.
Ca orice boală, evident, sudoarea engleză nu făcea discriminări în rândul populației. Pentru că un număr mare de persoane înstărite au fost răpuse, în special tineri, apăruse zvonul că ar fi fost o boală „a bogaților”.
Măsuri de protecție similare cu cele din prezent
Măsurile de protecție impuse de sudoarea engleză erau similare cu cele aplicate în cazul epidemiei de ciumă bubonică: distanță fizică, asigurată și de faptul că populația era mult mai redusă la acea vreme, igienă sporită, în limitele acelor vremuri, când se făcea baie după câteva săptămâni, carantinarea bolavilor, incendierea hainelor și a lucrurilor care au fost în contact cu bolnavii, măști de protecție, sub forma unui cioc, umplut cu diverse ierburi sau materiale ce asigurau filtrarea aerului.
În cele din urmă, sudoarea angleză a dispărut, boala fiind un mister și în zilele noastre.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
