Tradiţiile erotice bizare ale românilor din trecut. Ce reprezenta ritualul „boului înstruțat”
De-a lungul secolelor, tradițiile românești au cultivat o varietate de obiceiuri și ritualuri stranii legate de viața intimă și relațiile de cuplu, unele dintre ele reflectând credințe și norme sociale profund înrădăcinate.
Printre aceste practici s-au numărat verificarea virginității miresei la nuntă, implicarea nașilor în relația tinerilor căsătoriți, descântecele de dragoste, farmecele și chiar jocurile erotice care făceau parte din tradițiile comunităților, potrivit Adevarul.ro.
Practicile nupțiale de pe Valea Jiului. Ritualul „cămeșuței de pe culme”
Multe dintre tradițiile românești legate de intimitate se desfășurau în cadrul nunților, unde virginitatea miresei era un aspect de mare însemnătate. În satele de munte din Valea Jiului, obiceiul presupunea ca, în dimineața zilei de după nuntă, mirele și mireasa să dovedească „cinstea” fetei în fața sătenilor, tradiția purtând numele de „cămeșuța de pe culme”.
Dacă mireasa nu era fecioară, o cămașă specială era expusă pe culmea unui deal, marcând rușinea atât pentru fată, cât și pentru familia ei. În cazuri de acest fel, nunta era adesea anulată, iar fata se întorcea la familia sa, generând conflicte și animozități care se prelungeau uneori pentru mai multe generații.
În alte regiuni ale țării, obiceiul păstrării onoarei fetei era la fel de strict. În Brăila, după cum a descris Panait Istrati în „Chira Chiralina”, femeile din familie și alte invitate verificau semnele fecioriei miresei chiar în noaptea nunții.
Dacă mireasa trecea testul, „steagul fecioriei” era adesea expus cu mândrie, uneori pe o prăjină, ca simbol al cinstei și norocului mirilor.
Obiceiuri pentru fetele necăsătorite însărcinate
În Transilvania, inclusiv în Valea Jiului, pentru fetele necăsătorite care rămâneau însărcinate, se desfășura un ritual inedit, care implica un ceremonial simbolic de căsătorie cu un copac, respectiv cu un gard sau un plop.
Această practică, menționată de etnograful Simion Florea Marian, avea rolul de a reda fetei un fel de statut social, chiar dacă relația cu un bărbat nu avea loc.
În Apuseni, târgurile de fete, practicate de milenii, reprezentau o formă de prezentare a fetelor de măritat.
În cadrul acestor târguri, părinții prezentau zestrea fiicei, inclusiv podoabe și obiecte lucrate manual, în fața flăcăilor dornici să se însoare. Dacă se ajungea la o înțelegere între părinți, cuplul urma să fie binecuvântat de un călugăr, marcând astfel începutul căsniciei.
Ritualuri erotice de sărbători și farmece de dragoste
Ritualurile de dragoste atingeau punctul culminant în perioada sărbătorilor, precum Sfântul Andrei, când fetele realizau farmece pentru a-și vedea ursitul. Practici cu oglinzi, unde fetele se uitau la reflexia lor, erau menite să le ofere semne despre viitorul soț.
În Oltenia, Călușul reprezenta un dans ritualic complex, iar „Mutul Călușului” era o figură centrală a acestuia. Acest personaj, înfățișat într-un mod grotesc și cu un falus sculptat la brâu, purta haine peticite și încerca să aducă fertilitatea în gospodăriile colindate.
Un alt obicei arhaic era ritualul „boului înstruțat”, în care boul, simbolizând mirele, era împodobit și plimbat prin sat în ritm de muzică și urmat de o suită de personaje alegorice.
În anumite comunități arhaice, „bătutul parului” era un ceremonial al inițierii sexuale, în care nașii jucau un rol simbolic și aveau funcția de a-i ghida pe tinerii căsătoriți în tainele procreării, fiind considerați modele de virilitate.
