Valea Călmățui, capătul iadului comunist. Cum a fost „închis” Corneliu Coposu în libertate, sub ochii Securității
În inima pustietății Bărăganului, printre colibe ridicate din chirpici, acoperite cu stuf și înconjurate de drumuri sfâșiate de praf, Corneliu Coposu și-a trăit una dintre cele mai tăcute și grele pedepse ale comunismului: libertatea sub pază. După 15 ani de închisoare, liderul țărănist a fost trimis la domiciliu obligatoriu în satul Rubla, o așezare născută din suferință, unde foști deținuți politici și deportați încercau să-și reconstruiască viețile din chirpici și speranță. Acolo, între frig, boală și uitare, Coposu a redescoperit sensul libertății, dar și limitele ei într-un regim care îl voia redus la tăcere.
În pustiul Bărăganului au fost aduși, la începutul anilor ’50, etnici germani acuzați de colaborare cu autoritățile naziste, mari proprietari de terenuri și fabrici din perioada interbelică, refugiați din Basarabia și nordul Bucovinei, dar și români care locuiau la granița cu Iugoslavia „banditului Tito“.
Când acestor oameni li s-a permis, în cele din urmă, să se întoarcă acasă, în locul lor, în casele ridicate în pustiu și acoperite cu paie, au fost aduși foștii deținuți politic, după eliberarea lor din penitenciare, autoritățile considerând că nu au fost suficient „reeducați“. Așa au apărut sate noi pe harta Bărăganului: Dudeştii Noi/Bumbăcari, Măzăreni, Şchei, Zagna-Vădeni şi Valea Călmățui (Rubla).
Ultimul lagăr în aer liber și domiciliul forțat al lui Coposu
În acest ultim lagăr în aer liber a primit și Corneliu Coposu domiciliu forțat. Liderul țărănist, apropiat al marelui om politic Iuliu Maniu, a stat aici între anii 1962 şi 1964, în baza Deciziei E/16450 a Ministerului Afacerilor Interne, prin care i s-a fixat domiciliu obligatoriu la Rubla pentru 24 de luni. Noua pedeapsă a intrat în vigoare la 9 iulie 1962, data la care a fost eliberat din penitenciarul Râmnicu Sărat, unde fusese închis vreme de 15 ani.
Fiind considerat periculos, ordinul de fixare a domiciliului obligatoriu a fost dublat de un alt document care prevedea măsuri stricte de supraveghere informativă, explică istoricul Cosmin Budeancă.
Temerile autorităților că, după ieșirea din închisoare, Corneliu Coposu va vorbi despre experiențele lui carcerale s-au dovedit întemeiate. În mai multe note informative se fac referiri explicite la Penitenciarul Râmnicu Sărat. Spre exemplu, dintr-o notă informativă datată 7 august 1962, semnată de sursa „Eugen Stănescu“, reiese că Coposu s-a întâlnit cu Victor Anca, avocat, la rândul său fost deținut la Râmnicu Sărat, căruia i-a povestit despre „regimul sever din Penitenciarul de la Râmnicu Sărat și cine se găsește acolo în amănunțime [...]. Vestea cea mai senzațională adusă de Coposu, care a produs o vie impresie asupra țărăniștilor din comună, a fost faptul că Ion Mihalache fost PNȚ mai este încă în viață, e sănătos, și se găsește la Râmnicu Sărat“.
Cum povestea Coposu iadul de la Râmnicu Sărat
La 14 septembrie 1962, aceeași sursă „Eugen Stănescu“ a furnizat o nouă notă informativă, din care reiese că s-a întâlnit din nou cu Corneliu Coposu, că au relații apropiate, se vizitează reciproc, iar liderul țărănist i-a descris „„în detaliu regimul din penitenciar de la Râmnicu Sărat precum și despre numărul persoanelor deținute acolo. El a povestit că a stat 7 ani în celulă solitară, precum și o altă serie de indicații de regim, lipsa tratamentului medical, modul de pedepsire, etc. Toate acestea le-a spus cerând menținerea secretului celui mai strict. [...] În general pare potolit și e încă într-o stare specială nervoasă după detenția lungă.
Din cauza aceasta, inițial a avut greutăți la vorbire, mai ales în ceiace privește fluența. Trebuie să facă un efort întrucât cuvintele nu-i veneau în mod spontan“, conform unui document de arhivă din Dosarul nr. 5062 care se află în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
