Doliu în România! A murit Radu Părpăuță
Radu Părpăuţă, un cunoscut scriitor și traducător din Iași, și-a pierdut viața în timpul nopții trecute, la vârsta de 69 de ani. Vestea tragică a fost anunțată de "Ziarul de Iași", publicația la care el a fost un colaborator constant, în special în secțiunea de opinii.
Moartea bruscă a lui Radu Parpauta în somn a șocat pe mulți, printre aceștia și pe Viorel Ilişoi, unul dintre prietenii apropiați ai scriitorului. Își amintește de prima întâlnire cu Radu în 1991, când au devenit colegi la revista "Timpul" din Iași.
Au fost prieteni apropiați în perioada ieșeană, iar apoi au menținut legătura chiar și când Radu a rămas în Iași și Viorel s-a mutat la București. Descrie Radu ca fiind un individ dificil, retras, cu un temperament morocănos și critica constantă, dar spune că cei care au reușit să pătrundă în inima lui au descoperit o persoană cu o profunzime extraordinară.
Radu Părpăuţă a fost un povestitor de marcă
Radu Părpăuţă era cunoscut drept un povestitor de excepție, cu o abilitate de a înnobila povestea într-un mod unic. Cărțile sale de proză se întorceau mereu la esența povestirii și o înviorau. Ultima sa carte, "Dincolo de perete", a fost publicată cu eforturi financiare considerabile, dar meritul a fost pe deplin justificat pentru cărțile sale erau unice și pline de inimă.
Viorel rememorează că Radu a scris această carte cu toată pasiunea sa, iar această inimă nevăzută care bătea în paginile cărților sale va rămâne mereu vie.
În fața șocului și a durerii, Viorel nu găsește cuvintele potrivite, ci preferă să recurgă la un text mai vechi pentru a-și exprima durerea și regretul. Concluzionează cu o rugăciune pentru ca Dumnezeu să îl ierte pe Radu și să îi ofere o memorie veșnică.
„A murit neasemuitul povestitor Radu Parpauta. Subit, în somn – astă-noapte sau azi dimineață. Vestea mi-a zdrobit inima.
Îl știam din 1991, când am devenit colegi la revista „Timpul”, în Iași. Am fost prieteni apropiați în perioada ieșeană, apoi admirația reciprocă și rare întâlniri ne-a ținut legați peste țară: el la Iași, eu la București.
Era un tip dificil, singuratic, morocănos, cârcotaș. Dar dacă reușeai să treci de carapacea în care se închidea cu o voluptate ciudată, nimereai într-o inimă nesfârșită. Prietenii adevărați îi știau această imensitate interioară”. a transmis fostul lui coleg, Viorel Ilişoi.
