Mărturiile unui fotograf român, aflat în mijlocul războiului din Ucraina: «În Kiev sunt scene îngrozitoare»
Vadim Ghirdă este fotojurnalist la una dintre cele mai mari agenţii de presă din lume, Associated Press (AP), încă din 1989, când avea 18 ani, şi a fost martorul multor conflicte armate din ultimele trei decenii. El se află acum în cel mai fierbinte punct de pe glob: Ucraina.
Premiat de importante organizaţii americane şi europene, temerarul fotojurnalist Vadim Ghirda a acordat un interviu cotidianului Adevărul. El povesteşte cum trăieşte războiul din Ucraina şi ce mesaj vrea să transmită dincolo de imagine.
- Adevărul: Imaginile tale realizate în zonele de război, de-a lungul anilor, au emoţionat o întreagă lume. De cât timp eşti în Ucraina?
Vadim Ghirdă: De la sfârşitul lunii ianuarie. Am fost în majoritatea oraşelor din est controlate de armata ucraineană, situate pe linia de contact cu forţele separatiste pro-ruse. Am venit în Ucraina, prima dată, în anul 1991, în Lviv, când s-a destrămat Uniunea Sovietică, iar în 2014-2015 am fost martorul evenimentelor din peninsulă, când Crimeea a fost anexată odată cu mine. Ultima dată am fost în 2019, când Volodimir Zelenski a devenit preşedintele ţării.
- Distanţa dintre război şi pace este foarte mică, nu?
Este mai mică decât cea dintre Universitate şi Piaţa Romană, ca sa folosim nişte repere familiare. Undeva, la jumătate, sunt două linii de tranşee cu spaţiu între ele, care uneori e mai mic de 50-100 de metri. În aceste tranşee sunt oameni, femei şi bărbaţi, care stau în acelaşi frig, în acelaşi noroi. Situaţia îi pune în postura de inamici, sunt în aceste şanţuri pentru a se omorî unii pe alţii, deşi cu toţii îşi doresc doar să trăiască. Am postat recent o imagine cu un soldat rus mort, la periferia oraşului Khakiv, iar unii dintre cei care au văzut-o au comentat cu emoticoane zâmbitoare, pentru că armata Rusiei e invadatoare. M-a întristat foarte tare. Fiecare combatant care moare este, mai întâi de toate, un om, ca fiecare dintre noi: iubeşte, este iubit şi aşteptat de cineva acasă.
- Cum e acum viaţa în Kiev?
În oraş nu sunt încă lupte, însă viaţa oamenilor este extrem de afectată. Sunt cozi infinite la farmacii, supermarketuri şi staţii de benzină. Civilii nu pot circula între orele 20.00 – 8.00. Armata Rusiei este în jurul oraşului, alarma aeriană sună de multe ori pe zi, zgomotul exploziilor se aude des. Mii de oameni părăsesc zilnic oraşul, cu trenurile ce merg continuu, gratis, către Lviv sau alte oraşe din vest. Sunt scene îngrozitoare, pe care, dacă le-aş vedea într-un film artistic, tot mi s-ar părea greu de privit. Oamenii au puţin bagaj, pentru că trenul e aglomerat, dar nu lasă în urmă animalele de companie. Am văzut în bagaje câini, pisici, păsări, hamsteri, iepuri, broaşte.
- Dar cei care rămân?
Sunt foarte mulţi care trăiesc acum permanent în staţiile de metrou, acestea fiind concepute pentru a rezista şi unui atac nuclear. Cei din oraşele situate în imediata apropiere, cum ar fi Irpin, unde am lucrat în ultimele zile, părăsesc într-un flux continuu aceste locuri, pe măsură ce armata rusă se apropie. Mii de oameni se adună zilnic sub un pod distrus, aşteptând să treacă pe punţi improvizate.
- Civilii încearcă să-i ajute pe militari...
Reacţia populaţiei civile este impresionantă. Practic, nu au fost arme suficiente pentru toţi cei care au dorit să se înroleze ca voluntari. Oamenii au primit arme şi au învăţat cum să pună benzină în sticle pentru a face bombe incendiare. Am cunoscut un profesor de franceză, Pjotr Vyerko, în vârstă de 81 de ani, care locuieşte singur într-un sat în afara Kievului. Soţia i-a murit de cancer după accidentul de la Cernobâl. Acum stă pregătit cu o armă în mână, aşteptând să contribuie la rezistenţa împotriva trupelor ruseşti.
- Ai fost premiat de importante organizaţii americane şi europene. Ce se află în spatele fotografiei?
Fotografiile sunt bune dacă te fac să simţi ce simt oamenii din ele. Aş fi arogant să spun că poţi simţi ce simte o mamă care-şi îngroapă copilul. Însă, cu cât rezonezi mai mult cu drama din faţa ochilor tăi, vei oferi celorlalţi o imagine mai aproape de adevăr.
- Este acesta un război diferit de altele la care ai fost martor?
Războaiele au trăsături comune universale, încă de la începuturile timpului: moarte, distrugeri, traume sufleteşti şi trupeşti care nu se mai vindecă niciodată. Nu cred că este important peisajul în care se desfăşoară, anul, motivul.
Imaginile sunt proprietatea The Associated Press. Pentru imagini la zi legate de războiul dintre Rusia şi Ucraina şi ştiri din România, urmăriţi pe apimages.com şi Instagram: Vadim Ghirda @vadimghirda.
Click! spune
Vadim Ghirdă a surprins în imagini revolta anti-comunistă din România, războiul din Transnistria, cel din Bosnia şi Herzegovina, conflictul din Kosovo, bombardamentele NATO asupra Serbiei, confruntările din teritoriile palestiniene, confruntările din Irak şi criza umanitară de la frontiera dintre Turcia şi Siria.
Jurnalistul american Brent Renaud a murit împușcat în gât
Primul ziarist străin care-și pierde viața în războiul din Ucraina! Americanul Brent Renaud (51 de ani), jurnalist independent, a fost ucis duminică de soldații ruși.
Premiat în trecut pentru reportajele sale și fost colaborator al cotidianului The New York Times, el filma un documentar despre drama ucrainenilor nevoiți să fugă din calea atacurilor nimicitoare ale rușilor.
Aflat în Irpin, o suburbie a Kievului, distrusă de bombardamentele din ultimele zile, gazetarul a fost împușcat în zona gâtului și a murit pe loc, arată digi24.ro.
Alături de Brent Renaud era și un alt jurnalist din SUA, Juan Arredondo, care a fost rănit și care a ajuns la spital.
Cei doi circulau cu o mașină condusă de un civil ucrainean. “Am trecut de un punct de control și au început să tragă în noi. Șoferul a întors mașina, dar ei au continuat să tragă”, a povestit Juan.
“Ocupanții ucid cu cinism chiar și jurnaliști străini, care încearcă să arate atrocitățile trupelor rusești”, acuză autoritățile ucrainene.
Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram!
