Mărturii cutremurătoare din Kiev: ”Metroul e casa noastră de cinci zile încoace!”
Kiev, 2022. Viața oamenilor de aici s-a schimbat radical începând din 24 februarie, când Vladimir Putin a ordonat invadarea Ucrainei aruncând peste țara vecină o ploaie de foc. Peste 300 de civili au murit, printre care 14 copii, în bombardamentele sălbatice care au atins mai multe blocuri de locuințe în Kiev, Harkiv, Mariupol și alte localități.
Între orele 17.00 și 8.00, nimeni nu are voie pe străzi
Între orele 17.00 și până la 8.00 dimineața, civilii din Kiev nu mai au voie pe străzi după ce s-a impus legea marțială. Cine circulă după această oră poate fi împușcat. Acesta e consemnul și toată lumea îl respectă. Din cei 2,96 milioane de locuitori ai Kievului, mai bine de jumătate au luat calea pribegiei și au trecut granița în Polonia, neîndrăznind să meargă la rudele lor din Belarus (care până la 24 februarie erau ”frații lor”) din cauza tensiunilor politice. Însă pentru cei care au rămas, viața este un coșmar și fiecare zi este considerată ”un dar de la Dumnezeu”.
”Metroul a devenit casa noastră, de patru zile”
După ce Vladimir Putin a pus întreaga planetă pe jar activând ”planul de răspuns nuclear împotriva agresiunilor”, locuitorii din Kiev știu că vor urma zile de coșmar. Iadul s-a dezlănțuit peste țărișoara lor și numai cu arma în mână pot scăpa de furia Kremlinului. Au auzit la televizor că și Belarus se pregătește să atace și se roagă în fiecare zi ca bunul Dumnezeu să îi ocrotească și să îi apere. Katerina Mala, din Kiev a vorbit pentru Euronews, duminică seara, după ora 18.00, când ”nimeni nu mai circula pe străzi”. ”Suntem supărați, suntem speriați, suntem nervoși și nu știm ce să facem. Metroul a devenit casa noastră de cinci zile încoace, de când rușii au început atacul. Mergem în timpul zilei să ne luăm haine, să ne spălăm și să ne facem de mâncare și ne facem cruce că ne găsim casele întregi după o noapte de bombardamente”,a declarat Mala pentru Euronews.
”Kievul este casa noastră, unde să ne ascundem?”
Disperarea kievenilor a atins culme maxime, iar jalea și tristețea așterne o liniște mormântală în fiecare seară pe holurile metroului unde oamenii dorm ca sardelele. Unii și-au adus saltele pneumatice, alții dorm pe pături. Noaptea, copiii plâng în somn pentru visează bombe, moarte și pericol. Voluntarii aduc din când în când apă și mâncare la metrou, dar din cauza asediului sălbatic al trupelor rusești proviziile se împuținează de la o zi la alta. Ucrainenii sunt mândri de președintele lor Volodimir Zelenski și speră că promisiunea Ursulei von der Leyen de a primi Ucraina în UE se va adeveri și copiii lor vor trăi într-o lume mai bună, fără bombe, amenințare cu bomba nucleară și fără teroarea impusă de Kremlin. ”Kievul este casa noastră, unde să ne ascundem”, a mai zis femeia.
”Vrem să fugim în Polonia, dar ne e frică”
Oamenii vorbesc la metrou despre apocalipsa de la suprafață. Nu au crezut vreodată că Rusia va invada Ucraina pentru că, ”este un fratricid”. Acum se așteaptă la orice, pentru că sunt la mâna lui Vladimir Putin și știu că planurile lui diabolice sunt de a reface imperiul țarist. Nu vor să trăiască iar în regimul de teroare de pe vremea URSS și își amintesc cu groază incidentul din 1986, de la Cernobîl, când comuniștii i-au lăsat să moară pe capete fără să intervină în cel mai grav dezastru uman din secolul XX. ”Vrem să fugim în Polonia, la rude. Am auzit că peste 380.000 de ucraineni au trecut deja granița în Polonia. Dar ne e frică... Soțul luptă cu arma în mână, la suprafață, iar eu și fiica mea ne ascundem în fiecare seară la metrou și ne rugăm să îl țină în viață bunul Dumnezeu”, a povestit femeia cu lacrimi în ochi.
Rușii nu se vor retrage prea curând
La metroul din Kiev bombele au un ecou îngrozitor și pământul se zguduie de fiecare dată. Oamenii știu că rușii au armament greu, au auzit de rachetele hipersonice și de cele termobarice care ”fac ca plămânii adversarilor să explodeze” și distrug totul pe o rază de 300 de metri. Le este frică, dar sunt gata să își dea viața pentru țara lor. ”Dacă rușii se retrag, pierd un război. Dacă noi ne retragem pierdem o țară”, murmură o bătrânică, sprijinită cu spatele de peretele rece al unei coloane de la metrou. Oamenii știu că rușii nu se vor retrage prea curând, însă cred că un miracol se poate produce oricând și într-o bună zi, vor ieși din subteran și se vor întoarce la o viață mai bună, mai frumoasă și vor respira aerul dulce al libertății. Însă până atunci, în fiecare dimineață în care vor ieși de la metrou vor vedea moartea bântuind pe străzi, epave de blindate fumegânde, blocuri distruse și vise spulberate...
Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram!
