Satul de poveste din Italia care este pe cale de dispariție. Aici trăiesc doar 14 oameni, dar vin să-l vadă 500.000 de turiști pe an

Pare desprins dintr-o poveste, însă peisajul spectaculos ascunde o problemă care se agravează de la un an la altul. Civita di Bagnoregio, unul dintre cele mai impresionante sate medievale din Italia, este construit pe o stâncă fragilă, afectată continuu de eroziune și alunecări de teren. Doar 14 oameni mai locuiesc permanent aici, în timp ce aproximativ 500.000 de turiști ajung anual să vadă localitatea suspendată deasupra văilor.

Satul de poveste, din Italia, care este pe cale de dispariție Foto: Instagram

Supranumit „orașul care moare”, Civita nu dispare însă peste noapte. Specialiștii urmăresc îndeaproape transformările terenului și încearcă să încetinească un fenomen geologic care se desfășoară aici într-un ritm neobișnuit de rapid.

Civita di Bagnoregio, satul italian construit pe o stâncă fragilă

Civita di Bagnoregio se află în provincia Viterbo, în centrul Italiei, între văile Rio Chiaro și Rio Torbido. Așezarea medievală este construită pe o formațiune de rocă vulcanică și poate fi accesată printr-un pod pietonal.

Imaginea satului, cu clădirile sale vechi grupate pe platoul stâncos și văile care îl înconjoară, a transformat Civita într-o destinație turistică spectaculoasă.

Problema este că terenul pe care se află localitatea este departe de a fi stabil.

Stânca este afectată de eroziune, iar versanții se retrag în anumite zone cu aproximativ 6-7 centimetri pe an. Pentru turiști, schimbările pot fi greu de observat de la o vizită la alta. Pentru cercetători, însă, acestea sunt măsurabile.

„Aici teritoriul nu este o fotografie, ci un film”, explică geologul Claudio Margottini, pentru La Stampa.

Specialistul studiază Civita de aproximativ patru decenii și conduce comitetul științific al localității. Potrivit acestuia, unele procese care în alte regiuni s-ar desfășura pe durata a sute sau chiar mii de ani pot fi urmărite aici într-un interval mult mai scurt.

Stânca pe care se află satul pierde centimetri în fiecare an

Transformarea peisajului nu este un fenomen recent. Din secolul al XVIII-lea până în prezent, partea superioară a stâncii pe care este construit Civita s-a redus cu aproximativ 18%.

Și zona podului de acces s-a modificat semnificativ. Creasta pe care se află celebrul pod pietonal s-a coborât cu aproximativ 40 de metri față de anul 1740.

În jurul satului, apa continuă să modeleze terenul argilos. Ploile, scurgerile de suprafață și procesele de eroziune contribuie la retragerea versanților.

Pentru geologi, situația are și o particularitate rară. Ritmul accelerat permite monitorizarea unor procese care, în alte condiții, ar fi mult mai dificil de observat într-un interval de timp atât de scurt.

„Din punctul de vedere al cercetării științifice, este un avantaj, deoarece procesele pot fi analizate, verificate și controlate într-un timp foarte scurt. Pentru localitate, însă, este evident o problemă uriașă”, spune Margottini.

Cum a ajuns Civita într-o zonă atât de vulnerabilă

Povestea geologică a satului începe cu mult înainte ca primele construcții să apară pe stâncă.

În urmă cu sute de mii de ani, în această regiune s-au acumulat sedimente pe fundul unei mări străvechi. Ulterior, în urmă cu aproximativ 500.000 de ani, peste aceste sedimente s-au depus materiale rezultate în urma marilor erupții vulcanice din zona Vulsini, aflată în apropierea actualului lac Bolsena.

Rezultatul este o structură geologică alcătuită din straturi cu proprietăți diferite, care reacționează diferit la acțiunea apei și a eroziunii.

În timp, râurile au sculptat relieful din jur, iar Civita a rămas izolată între văile Rio Chiaro și Rio Torbido.

Apa erodează baza stâncii și slăbește terenul

Unul dintre principalii factori care accelerează degradarea este apa.

Ploile și scurgerile de suprafață erodează straturile de argilă. În același timp, apa pătrunde prin fisurile tufului vulcanic și ajunge la straturile argiloase aflate mai jos.

Pe măsură ce argila este îndepărtată, blocurile de tuf situate deasupra își pierd treptat sprijinul.

„Argilele se erodează și lasă blocurile de tuf de deasupra suspendate, iar la un moment dat acestea se prăbușesc. Este un proces ciclic”, explică geologul.

După fiecare desprindere, suprafețe noi ale versantului rămân expuse ploilor și intemperiilor. Astfel, ciclul eroziunii poate începe din nou, scriu cei de la Adevărul.

La procesele naturale se adaugă și activitatea seismică din regiune, care a contribuit de-a lungul timpului la apariția și extinderea fisurilor din structura stâncii.

Italia încearcă să salveze satul cu milioane de euro

Civita di Bagnoregio a devenit un adevărat laborator pentru studiul eroziunii și al stabilității terenurilor fragile.

Localitatea este monitorizată de universități și instituții de cercetare italiene, printre care La Sapienza din Roma, Universitatea din Bologna, Institutul Național de Oceanografie și Geofizică Experimentală din Trieste, INGV și ISPRA.

Cercetătorii folosesc tehnologii moderne pentru a urmări modificările terenului. Printre acestea se numără scanările laser, care permit realizarea unor modele tridimensionale ale stâncii și compararea lor în timp.

Sunt utilizate, de asemenea, investigații seismice pentru analiza comportamentului diferitelor blocuri de rocă.

Una dintre zonele considerate vulnerabile se află în apropierea punctului în care podul pietonal se conectează cu satul.

Pentru consolidarea zonei, guvernul italian a alocat 3 milioane de euro. Planul prevede instalarea unor bare de oțel care să traverseze masivul de la nord la sud și să conecteze cele două laturi ale stâncii.

La baza versantului sunt prevăzute lucrări pentru reducerea eroziunii argilelor și limitarea procesului prin care terenul este îndepărtat de la baza formațiunii.

„Nu putem să ne gândim că vom rezolva aceste procese, pentru că natura își va urma oricum cursul. Dar le putem încetini”, spune Margottini.

Eroziunea ajunge tot mai aproape de casele localnicilor

Riscul este mai mare astăzi și pentru că zonele locuite au ajuns mai aproape de marginea formațiunii.

În trecut, Civita era mai întinsă, iar periferia satului era ocupată în principal de grădini și terenuri agricole. Când o porțiune de teren se prăbușea, pagubele erau, în multe situații, limitate.

Situația este diferită în prezent.

„Civita era mai mare decât astăzi și era locuită doar în partea centrală, în timp ce zona exterioară era ocupată de grădini. Când se prăbușea ceva, pagubele erau limitate. Acum, însă, ne apropiem de locuințe, iar acest lucru determină un risc mai mare pentru viitor”, explică geologul.

Pe măsură ce marginea stâncii se retrage, problema nu mai este doar una de conservare a unui peisaj spectaculos. Ea devine și o problemă legată de siguranța infrastructurii și a celor care locuiesc în localitate.

Cum poate un sat cu doar 14 locuitori să atragă 500.000 de turiști

Paradoxul Civita di Bagnoregio este evident: localitatea pierde locuitori, dar câștigă vizitatori.

Doar 14 persoane locuiesc permanent în sat, însă aproximativ 500.000 de turiști ajung aici în fiecare an.

Cei mai mulți vizitatori vin pentru o excursie de o zi, atrași de arhitectura medievală, poziționarea spectaculoasă și imaginea unei localități aparent suspendate deasupra văilor.

Autoritățile încearcă să transforme popularitatea turistică a zonei într-un avantaj pentru întreaga regiune.

În teritoriul din jur, până spre Calcata, există aproximativ 30 de localități construite pe formațiuni de tuf vulcanic. Printre acestea se numără Vitorchiano, Bomarzo, Mugnano in Teverina, Orte și Civita Castellana.

Un geoparc ar putea pune în valoare satele construite pe tuf vulcanic

Una dintre ideile dezvoltate pentru regiune este crearea unui geoparc care să lege localitățile construite pe aceste formațiuni vulcanice.

Proiectul urmărește să transforme patrimoniul geologic într-o atracție pentru turismul sustenabil. Ulterior, zona ar putea candida pentru recunoașterea ca Geoparc UNESCO.

Pentru Civita, turismul este deja una dintre principalele surse de vizibilitate. Provocarea este ca numărul mare de vizitatori să contribuie la conservarea localității, nu la accentuarea presiunilor asupra infrastructurii și mediului.

Civita încearcă să supraviețuiască și prin cultură

Viitorul satului nu se rezumă la lucrările de consolidare.

Civita, împreună cu Bolsena, candidează pentru titlul de Capitală italiană a artei contemporane în 2028.

În acest context a fost lansat Proiectul Eidos, care aduce în sat lucrările a 12 artiști contemporani. Expozițiile sunt găzduite în case, piețe și grădini și includ picturi, sculpturi, instalații video și performance-uri.

Unele dintre lucrări sunt amplasate în spații istorice, inclusiv într-o cisternă romană aflată sub piața centrală San Donato.

Astfel, Civita încearcă să transforme fragilitatea sa într-o poveste despre patrimoniu, știință și cultură.