Locul superb din România unde te poți bucura de plimbări cu sania trasă de husky, la fel ca în Laponia
Cei care au optat pentru a petrece Crăciunul în Harghita au avut parte de excursii cu sănii trase de câini Husky. Cei care au vizitat pentru prima dată zona au spus că au venit special pentru peisajul de iarnă și pentru aceste plimbări.
Turist: „Am venit să vizităm România pentru prima dată"
„Am fost la Husky, o experienţă minunată. Le recomand tuturor care vin aici, în zona asta, să experimenteze această chestie unică, cred, la noi, în ţara noastră", a declarat un turist, scrie Observatornews.ro. Cei 30 de câini din staţiunea Harghita-Băi sunt special antrenaţi pentru a deveni ghizii turiștilor în această aventură. Iar vestea că la noi în ţară se pot bucura de o asemenea experienţă a ajuns şi peste hotare. „Am venit să vizităm România pentru prima dată, iar motivul este pentru a face chestia asta. Nu am văzut niciodată iarnă ca asta în Olanda şi sunt atât de încântat să fac asta, să călătoresc cu câinii", a spus un turist străin.
Despre câinii Husky
Punctul de pornire este în comuna Ciumani, în județul Harghita, sau la Harghita Băi, unde îi găsiți în weekend, când au mulți turiști. Întreaga experiență începe cu drăgălitul fiecărui cățeluș în parte, extrem de dornici să fie mângâiați și foarte ascultători.
Câinii pe care îi veți întâlni aici sunt din rasa Husky Siberian, născuți și crescuți în România, cu performanțe impresionante în lumea sporturilor de iarnă. Este important de menționat că acești câini nu sunt „chinuiți” sau exploatați, rasa lor fiind foarte agilă și rapidă, jucausă, extrem de inteligentă și elegantă, husky-ul siberian fiind considerat un „câine de anduranță, de muncă”, obișnuit cu efortul fizic. Le place să faca efort. Acest sport este recunoscut oficial în Romania de doar câțiva ani, dar se practică de sute de ani în Norvegia, Finlanda, Suedia, Ungaria, Rusia, Alaska, etc.
Povestea câinilor Husky
Chiar și în istorie, instinctul acestor câini de a ajuta s-a dovedit, de foarte multe ori, foarte util și a impresionat prin rezistență. În 1925, orașul Nome din Alaska s-a confruntat cu o pandemie de difterie, întreaga comunitate de 1400 de persoane fiind amenințată de focarul izbucnit în zonă. La acea vreme, singurul doctor din comunitate, Curtis Welch, rămăsese făra stocuri valabile de antitoxină difterica și se vedea nevoit să aștepte până în primăvară, din cauza iernii nemiloase ce a forțat închiderea portului și a căilor de acces în zonă.
Atunci, pentru a-și salva comunitatea și pe cele din jur, doctorul a trimis o scrisoare în care solicita Serviciului de Sănătate Publică din Washington un milion de unități de antitoxină. Dozele au fost trimise în ture, însă cu ajutorul săniilor trase de câini, ce au parcurs peste 1000 de kilometri. Alături de însoțitorii lor, toți membrii celor 20 de echipaje au ajuns în viață cu doar câteva degeraturi.
