Pagini de istorie uitate. Povestea regelui Carol al II-lea și culisele renunțării la tron
Se împlinesc astăzi 100 de ani de la ziua în care Parlamentul României a votat excluderea prințului Carol, viitorul Carol al II-lea, de la succesiune. Fiul regelui Ferdinand I și al reginei Maria, Carol era primul prinț din neamul casei regale care conducea țara, născut pe pământ românesc și crescut exclusiv în legea și tradițiile noastre. Din păcate în istorie el va rămâne ca o mare dezamăgire spre deosebire fiul său, Mihai.
Ce trebuie să știți despre Carol
Carol al II-lea a fost fiul primul copil al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria. S-a născut pe 15 octombrie 1893, la Sinaia, pe domeniile Casei Regale. Nașterea lui Carol a reprezentat o bucurie enormă pentru români. Și asta în condițiile în care acesta era o garanție a continuității și stabilității monarhiei românești. Era primul prinț din neamul Hohenzollern născut pe pământ românesc și crescut exclusiv în legea și tradițiile țării.
„Ca și copil mic, Carol era destul de grăsuț, fericit și foarte ascultător. Fiind primul născut, evident că era alintat de către toată lumea, bătrâni și tineri, și tot ce își dorea îi era pus la picioare. Era mult doritul moștenitor, așadar copilul favorit al tuturor. Când a mai crescut un pic a devenit calm și foarte serios”, îl descria regina Maria conform adevarul.ro.
Crescut de unchi, nu de părinți
Conform relatărilor vremii și memoriilor ulterioare ale celor care au asistat la creșterea lui Carol, părinții, Ferdinand și Maria, nu au avut un cuvânt de spus în educația tânărului Carol. El a fost crescut într-un stil foarte milităros de unchiul și mătușa, adică Carol I și Elisabeta de Wied. Aceștia decideau în privința principiilor educaționale după care trebuia ghidat micul prinț.
„În orice caz, acest copil preocupat de armată, era un chin pentru surorile lui; înăuntrul lui dormea bine ascuns un viitor autocrat. Joculețele cu care venea, urmăreau regulile și tiparele instituțiilor politice și militare, și asta supăra foarte tare fetele. Carol voia ordine și precizie și avea o enormă și impetuoasă dorință să domine, să subjuge și să impună restricții”, spunea Regina Maria.
După adolescență a urmat în mod natural pentru Carol cariera militară. Era foarte popular, apreciat, considerat un tânăr ambițios, harnic și cinstit. Părea hărăzit pentru o carieră militară prestigioasă: a înființat Corpul de Cercetași și Regimentul 2 Vânători „Regina Elisabeta”, o unitate de elită. Era foarte apropiat de soldați și tinerii ofițeri, fiind la rândul său deosebit de respectat.
În timpul primului război mondial, pe 17 ianuarie 1917, Carol a plecat într-o misiune diplomatică alături de Ion I.C. Brătianu, la Petrograd în Rusia. La masa oficială, Carol a preferat să stea alături de tinerii ofițeri decât în capul mesei alături de țar și Brătianu.
Primul exces al lui Carol al II-lea: Zizi Lambrino
După cum s-a dovedit ulterior, tânărul prinț avea un viciu neștiut dar care i-a mistuit viața și l-a transformat într-o dezamăgire pentru părinții săi și România: era dependent de femei. Mai mult, suferea de o afecțiune care provoca erecții dureroase și constante, fiind legată adesea de apetitul său sexual exagerat. Grav era modul în care iubea Carol al II lea, pătimaș, pierzându-și total capul pentru femeile de care se îndrăgostea. Îndatoririle și statutul păleau mai mereu în fața iubirii.
A făcut o pasiune pentru Zizi Lambrino, o tânără din anturajul reginei Maria, alături de care petrecuse prin saloanele mondene ale Iașiului. Tatăl fetei era generalul Lambrino iar cei doi tineri se cunoșteau din copilărie. Căsătoria dintre cei doi nu era, însă, posibilă fiindcă Zizi Lambrino nu provenea dintr-o dinastie regală.
Din acest motiv, în septembrie 1918, în timp ce România trecuse printr-un adevărat coșmar, prințul moștenitor Carol provoacă primul dintr-o lungă serie de scandaluri care au șocat România: dispare de la Regimentul de vânători de munte și dezertează din iubire.
A trecut Nistrul în Ucraina și s-a pus sub protecția ofițerilor austrieci. A ajuns la Odessa, aflată sub ocupație inamică și s-a căsătorit cu Zizi Lambrino. Carol era și dezertor dar și trădător, situație în care orice ofițer ar fi fost condamnat la moarte de Curtea Marțială. El a trimis acasă o telegramă prin care își anunța tatăl de decizia luată.
„Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Pot să mă întorc cu ea sau iau drumul Franței?”, le-a scris Carol părinților conform sursei citate. Regele Ferdinand l-a readus cu forța în țară pe Carol, l-a obligat să semneze un act prin care renunța la căsătoria cu Zizi Lambrino și l-a căsătorit în 1921 cu principesa Elena a Greciei și a Danemarcei. Pe 25 octombrie 1921, principesa Elena a Greciei îl aduce pe lume pe Mihai. Acest lucru însă nu îl va cuminți pe iubărețul Carol.
Cum s-a produs renunțarea definitivă la tron a lui Carol al II-lea
Principele moștenitor deja renunțase formal de mai multe ori la tron dar tatăl său l-a iertat pentru că avea speranțe că urmașul său desemnat se va răzgândi și va fi readus pe calea cea bună. Carol avea însă alte planuri: să iubească pătimaș și în afara regulilor. Nu a trecut mult până când avea să o comită amoros din nou!
Prințul s-a îndrăgostit de Elena Lupescu, fiica unui farmacist evreu. Nu a contat pentru prinț faptul că femeia pe care pusese ochii era căsătorită: a curtat-o până a câștigat-o. Asta nu a fost tot ănsă! Carol își propunea să șocheze cu orice preț.
În 1925, profitând de o înmormântare în Marea Britanie, unde reprezenta Casa Regală, principele Carol fuge cu Elena Lupescu. Cei doi pleacă în Italia. Carol al II-lea cerea din nou să fie exclus din familia domnitoare şi totodată se angaja să nu mai vină 10 ani în România. La scurt timp, pentru a-şi dovedi hotărârea trimite o nouă renunţare la tron, care avea să devină definitivă.
„Declar prin aceasta că renunț irevocabil la toate drepturile, titlurile și prerogativele de care, în virtutea Constituției și a Statutului Familiei Regale, m-am bucurat până astăzi. Ca principe al României și ca membru al Familiei Regale. Renunț, totodată, la drepturile ce mi-ar reveni prin legile țării asupra fiului meu și averii sale.
Mai declar că nu voi avea nicio pretenție asupra drepturilor la care am renunțat de bunăvoie și din proprie inițiativă și mă angajez, pentru binele tuturor, să nu mă întorc în țară timp de zece ani, iar după expirarea acestui termen să nu mă mai întorc fără autorizația Suveranului”, scria de la Milano, principele Carol conform adevarul.ro.
Carol al II-lea devine Carol Caraiman
De această dată, tatăl său, regele Ferdinand nu l-a mai iertat și a decis să legalizeze decizia fiului său, înaintând-o Parlamentului. Pe data de 31 decembrie 1925, în faţa Adunării Constituţionale, Ferdinand a cerut recunoaşterea ca moştenitor a principelui Mihai, nepotul său, fiul lui Carol.
Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial pe 4 ianuarie 1926. Carol al II-lea nu mai era moștenitorul tronului României și devenea pur și simplu Carol Caraiman, un cetățean obișnuit. În 1927 Ferdinand I moare iar rege ajunge nepotul său, Mihai I, în vârstă de 5 ani.
