Planta rară din România pe care nu ai voie să o rupi sau să o distrugi. Dacă faci asta, riști o amendă uriașă
Bujorul românesc este o specie din familia Paeonia și include toate cele cinci tipuri care cresc spontan pe teritoriul României. Este o plantă ocrotită de lege, nu trebuie distrusă sau colecționată. Înflorește o dată pe an, timp de 10 zile, în luna mai, iar floarea lui roșie are petale mai puține decât bujorul de grădină. Și trebuie să știi că amenzile sunt uriașe dacă rupi această plantă.
Amenzi pentru cei care rup bujorii
Bujorul românesc este o specie de floare unică în Europa, care se găseşte numai la noi în țară. Legendele spun că cei care rup florile de bujor vor fi atacaţi de ciocănitori. Cei care calcă pe bujori sau îi rup riscă amenzi uriașe. Conform OUG nr. 195/2005, amenzile pentru persoanele fizice pot ajunge între 5.000 și 10.000 de lei, în timp ce persoanele juridice pot fi sancționate cu sume cuprinse între 30.000 și 60.000 de lei.
Bujorul Românesc este o specie de bujor nativă în România și în alte zone din Europa Centrală și de Est. Această floare impresionantă se remarcă prin culorile sale vibrante, variind de la nuanțe de roz, roșu și alb până la combinații cromatice unice. Când bujorii înfloresc în grădini și pe câmpurile din România, peisajul devine un adevărat tablou natural. Petalele lor delicate și mirosul lor îmbietor captivantează privirile și sufletele celor care le admiră. Fiecare bujor este o operă de artă vie, cu o structură complexă și unicitate remarcabilă.
Legendele despre bujori
Bujorii au fost subiectul multor legende și povești de-a lungul timpului. În cultura românească tradițională, se spune că aceste flori reprezintă frumusețea, tăria și fidelitatea. Bujorul este asociat cu iubirea pură și cu înțelepciunea, simbolizând dragostea de familie și prietenie.
Conform unei legende, într-un sat românesc trăia o tânără fermecătoare numită Răvășita. Frumusețea ei era atât de strălucitoare încât zeii erau invidioși și au transformat-o într-un bujor. Din acel moment, bujorii au primit calitățile și frumusețea tinerei fete, iar petalele lor au captivat inimile oamenilor de pretutindeni. Bujorul este adesea asociat cu tradițiile și cultura țării, fiind o sursă de mândrie națională. Florarii și artiștii folosesc adesea imaginea bujorului în creațiile lor, iar această floare este prezentă și în folclorul românesc, fiind subiectul baladelor și poveștilor populare.
Alte flori pe care nu ai voie să le rupi
Floarea de Colț: poate te întrebi de ce este ocrotită floarea de colț, dar ea este conservată în mai multe rezervații naturale din România, datorită frumuseții ei. Floarea de colț crește de-a lungul Munților Carpați pe versanți abrupți și pe stânci. Floarea de colț sau floarea reginei așa cum mai este numită se află pe lista cu plante ocrotite de lege, fiind considerată monument al naturii încă din 1933.
Laleaua pestriță: este pe lista cu plante ocrotite de lege încă din anii `80, ea înflorind doar 7 zile pe an, la mijlocul lunii mai. Laleaua pestriță se găsește în toate țările europene mai fiind cunoscută și sub numele de floare de șah, bibilică, clopotar sau căldărușă. Laleaua pestriță poate fi admirată în mai multe rezervații din Olt, Banat sau Mureș.
Nufărul termal: a fost descoperit în anul 1789 și a fost declarat monument al naturii în 1931. Nufărul termal înflorește doar în apele călduțe ale pârâului Petea, din zona Băilor Felix.
Garofița: se întâlnește doar în Parcul Național Piatra Craiului, fiind o floare pe cale de dispariție. Ea înflorește cu precădere în zonele cu iarbă dintre stâncile din zona alpină inferioară.
Plante ocrotite de lege
Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus): se află pe primul loc pe lista plantelor ocrotite prin lege, fiind vorba despre o specie de orhidee. Papucul Doamnei este o ocrotită prin lege încă din anul 1938, printr-un Decret Regal. Papucul Doamnei se găsește mai mult în păduri, prin zone umbroase și în unele cazuri, pe terenuri calcaroase. Față de garofiță care abia se zărește, Papucul Doamnei este o plantă ce poate ajunge până la 2 metri înălțime.
Crinul de pădure (Lilium martagon): deoarece este o specie mezofilă, crinul de pădure crește doar în zona pădurilor de stejar și fag. La origini, crinul de pădure este o plantă sălbatică specifică vestului Europei, dar odată ajunsă în România a fost trecut pe lista cu plante protejate de lege.
Ghioceii de Postăvar/Iedera albă/Floarea de Sfânta Ana (Daphne blagayana): aici vorbim despre un arbust pitic, care nu depășește 15 – 25 de cm și care are frunze doar în vârf. Perioada se înflorire a acestor ghiocei rari este între lunile aprilie – mai. Ghioceii de Postăvar răsar pe stâncile din Munții Bucegi, Ciucaș, Mehedinți și Cozia.
