Satul din România în care cel mai tânăr locuitor are 70 de ani. Câți oameni trăiesc în acest loc uitat de lume
Cătun uitat de timp! Într-un sat din Transilvania, situat la limita dintre judeţele Alba şi Sibiu, mai trăiesc doar 18 oameni. Locuitorii care s-au încăpăţânat să rămână în acest loc aşteaptă de mulţi ani asfaltarea unui drum de patru kilometri care îi duce la civilizaţie - Tăuni, satul de peste deal, scrie adevarul.ro.
Câteva suflete mai numără satul care pare să se destrame! 18 săteni din Făget (Alba) se simt legaţi de locul în care s-au născut, au crescut şi trăiesc de atâţia zeci de ani. „Satul românilor din pădurea de fag”, aşa cum e cunoscut cătunul, face parte din comuna Valea Lungă, iar prima atestare documentară e din 1296, adică de acum mai bine de 700 de ani.
O plimbare pe strada principală din Făget, care arată mai mult ca o uliţă, te poartă imediat într-un ţinut straniu, unde cel mai tânăr locuitor are 70 de ani. Câteva case locuite fac notă discordantă cu ruinele „înghiţite” de natură. Lăsate în paragină, fostele locuinţe au început să prindă o altfel de viaţă... una verde, în care „proprietari” sunt copacii şi plantele. Au rămas doar urmele celor care nu demult însufleţeau pereţii arşi soare şi spălaţi de ploi.
Toate lucrurile au rămas la locul lor, aşa cum le-au aşezat oamenii care în urmă cu câţiva ani numeau acest loc „acasă”. Multe dintre locuinţe au dispărut cu totul. Gardul şi numărul scris pe poartă sunt singurele dovezi că în acel loc a existat cândva o gospodărie.
Zeci de case au fost dărâmate şi mutate de proprietari în alte localităţi. Făgetul este înconjurat de vii, în apropiere fiind situată o cramă importantă pentru producţia de vin. Venirea acestei firme în zonă nu a însemnat salvarea satului, dar ajută cu o pâine, zi de zi, fiecare locuitor. Cei 18 săteni care mai trăiesc la Făget aşteaptă de mulţi ani asfaltarea unui drum care măsoară patru kilometri şi care duce spre civilizaţie, în satul de peste deal, la Tăuni.
Din cele 40 de case rămase, multe se află în plin proces de dărâmare. Depopularea a început demult, pe vremea regimului comunist, când s-a decis colectivizarea. Oamenii şi-au dat seama că nu au cum să trăiască şi au pornit spre locuri mai bune. După 1989, depopularea Făgetului a continuat în ritm accelerat, fiindcă tinerii au plecat la oraş sau peste hotare, cu speranţa unui trai decent.
Oamenii aveau gospodării frumoase şi o duceau bine
În ultimii ani, casele neacaparate de natură au fost cumpărate pe sume derizorii, de până la 10.000 de lei. Câţiva dintre noii proprietari le-au reparat şi locuiesc aici pe timpul verii. Alţii aşteaptă vremuri mai bune, dar locuinţele vechi continuă să se degradeze. În anii ‘60 - ‘70, satul Făget se putea lăuda cu 118 case şi peste 600 de locuitori. Toţi ţineau bivoli, vaci, cai şi porci, lucrau pământul şi trăiau bine. În sat existau o şcoală generală şi un cămin cultural, dar totul a fost înghiţit de aburul trecutului.
