355 de ani de la moartea lui Rembrandt. Povestea fantastică de viața a pictorului care le-a avut pe toate, dar a murit în anonimat din cauza relațiilor cu femeile

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (1606–1669), unul dintre cei mai mari pictori din istoria artei occidentale, a avut o viață personală complexă și adesea controversată, care a contrastat puternic cu succesul său artistic.

În ciuda geniului său creativ, el s-a confruntat cu numeroase tragedii personale, eșecuri financiare și un declin care l-a dus la moarte în anonimat, într-un contrast izbitor cu faima de care se bucurase în tinerețe.

Tinerețea și ascensiunea profesională

Rembrandt s-a născut în Leiden, Olanda, într-o familie de clasă mijlocie. A studiat inițial la Universitatea din Leiden, dar pasiunea sa pentru artă l-a determinat să se dedice complet picturii, potrivit Wikipedia. 

În anii 1630, s-a mutat la Amsterdam, unde a devenit rapid unul dintre cei mai căutați artiști din Olanda. Lucrările sale de portretistică, precum și scenele biblice și mitologice, erau extrem de apreciate pentru intensitatea emoțională și tehnica inovatoare.

În această perioadă, Rembrandt a trăit o viață plină de succes social și profesional. În 1634, s-a căsătorit cu Saskia van Uylenburgh, nepoata unui renumit negustor de artă, ceea ce i-a consolidat poziția în înalta societate din Amsterdam.

Cuplul s-a bucurat de un stil de viață luxos, locuind într-o casă mare și achiziționând lucrări de artă valoroase și obiecte de colecție. În ciuda acestor succese, viața sa personală a început să fie marcată de tragedie.

Tragedii personale și relații amoroase controversate

Rembrandt și Saskia au avut patru copii, însă doar unul, Titus, a supraviețuit copilăriei. Saskia a murit în 1642, probabil din cauza tuberculozei, la doar 30 de ani, lăsându-l pe Rembrandt devastat.

Pierderea sa a avut un impact profund asupra vieții artistului, atât în plan personal, cât și în plan artistic. După moartea Saskiei, lucrările sale au devenit mai întunecate și introspective, explorând teme de suferință și fragilitate umană.

După moartea soției sale, Rembrandt a început o relație cu Geertje Dircx, dădaca fiului său, Titus. Relația a fost plină de conflicte, iar Geertje l-a acuzat de promisiuni nerespectate și i-a intentat un proces pentru despăgubiri. Rembrandt a reușit să o trimită pe Geertje la închisoare, unde a stat opt ani, ceea ce a provocat scandal în societate și a afectat și mai mult reputația artistului.

Ulterior, Rembrandt a început o altă relație cu Hendrickje Stoffels, o servitoare mult mai tânără, care a devenit partenera sa de viață și a trăit cu el până la moartea ei în 1663.

Cei doi nu s-au căsătorit oficial și au avut o fiică, Cornelia. Această relație a fost și ea controversată, deoarece Hendrickje a fost acuzată public de „comportament imoral” pentru conviețuirea cu Rembrandt fără a fi căsătorită.

Decăderea financiară și socială

În ciuda succesului său artistic, Rembrandt a avut o viață financiară haotică. Stilul său de viață extravagant, cheltuielile necontrolate și investițiile riscante au dus la ruină financiară. În 1656, Rembrandt a fost nevoit să declare falimentul.

Bunurile sale, inclusiv colecția de artă și obiecte de valoare, au fost scoase la licitație, iar casa sa a fost vândută. Falimentul său a fost un subiect de rușine și umilință pentru un artist de talia sa, și acest lucru a contribuit la izolarea sa socială.

După faliment, Rembrandt a fost forțat să trăiască într-un cartier mai modest și să lucreze sub numele fiului său Titus, pentru a evita creditorii.

Cu toate acestea, chiar și în aceste condiții, el a continuat să creeze unele dintre cele mai importante și profunde lucrări ale sale, precum seria de autoportrete în care își documenta îmbătrânirea și suferințele personale.

Moartea în anonimat

Rembrandt a murit în 1669, la vârsta de 63 de ani, într-o sărăcie relativă și aproape uitat de lumea artistică care îl ridicase odinioară la statut de maestru.

A fost îngropat într-un mormânt simplu, nemarcat, în cimitirul bisericii Westerkerk din Amsterdam.

Moartea sa în anonimat a fost un contrast izbitor față de gloria pe care o cunoscuse în tinerețe. Chiar și fiul său Titus murise înaintea lui, în 1668, iar cu puțin timp înainte pierduse și partenera sa, Hendrickje.

În timpul vieții sale, Rembrandt a fost apreciat și contestat deopotrivă, iar comportamentul său personal, alături de relațiile amoroase controversate, a contribuit la izolarea sa socială.

Cu toate acestea, opera sa a supraviețuit vremii, iar în secolele care au urmat, Rembrandt a fost recunoscut ca unul dintre cei mai mari maeștri ai picturii universale.