Aceasta este cea mai veche monedă din lume. Se află în circulație și în zilele noastre

Ne pregătim pentru tranziția de la banii fizici către monedele virtuale, iar odată cu aceasta, este posibil ca cea mai veche monedă încă în circulație din lume să devină doar o piesă de colecție. Este vorba despre faimoasa liră sterlină.

Lira sterlină (abreviată GBP) este cea mai veche monedă încă în circulație din lume. Reținând aproximativ 12,8% din totalul schimburilor valutare zilnice, este a patra cea mai tranzacționată monedă la nivel global în prezent. Nu este doar moneda oficială a Angliei, ci și a Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord.

Când a apărut prima dată lira sterlină

Originea lirii sterline se găsește în perioada medievală a Angliei. Inițial, a fost utilizată sub forma unor monede de argint denumite „sterlings”. Există dovezi că acest sistem a fost în uz încă din anul 760.

În 928, Athelstan (925-939), primul rege al Angliei, a adoptat lira sterlină drept monedă națională. El a instituit ateliere monetare în întreaga țară pentru a asigura aprovizionarea unei națiuni în creștere. La acea vreme, puterea de cumpărare a unei lire era atât de mare încât putea fi schimbată pe 15 vaci.

„Singurul interes al banilor este utilizarea lor” (Benjamin Franklin).

Lira britanică a devenit moneda oficială a Regatului Unit al Marii Britanii odată cu unirea Angliei și Scoției în 1707. Până în 1855, când au început să fie tipărite bancnote, Banca Angliei le scria manual pe toate.

În 1934, lira sterlină a atins cea mai mare valoare din istoria sa față de alte monede, când un dolar american valora 5 lire sterline.

Când a devenit leul moneda oficială a românilor

Leul a devenit oficial moneda românilor la 16 septembrie 1835, când domnitorul Țării Românești, Alexandru Ghica (1834–1842), a stabilit leul ca monedă oficială a țării, echivalentul a 60 de parale (moneda otomană). În Moldova, Imperiul Otoman nu a permis folosirea leului ca monedă, deoarece Moldova era un stat vasal.

Cu toate acestea, istoria leului românesc își are rădăcinile în secolul al XVII-lea. La acea vreme, în Principatele Românești, talerii olandezi erau folosiți ca monedă de schimb, fiind denumiți și „löwenthaler”.

Pe partea din spate a monedelor „löwenthaler” era gravat un leu înaripat. Datorită pronunției dificile și a imaginii de pe monedă, românii au adoptat termenul de „leu”. Chiar și după retragerea talerului olandez din circulație, locuitorii principatelor române continuau să-l folosească ca unitate de calcul sub numele de „leu”. La sud de Dunăre, bulgarii aveau moneda lor oficială, „leva”, care înseamnă tot „leu”.