Agentul 007 de România. Povestea spionului român care a umilit NATO în timpul „Războiului Rece”
Nu mulți au auzit de el, însă Mihai Caraman (94 de ani) rămâne în istoria serviciilor secrete spionul care a sustras sute de informaţii ultrasecrete din cadrul NATO, vreme de 11 ani, furnizându-le ulterior serviciilor secrete ale URSS.
Născut într-o comună din judeţul Galaţi, pe 11 noiembrie 1928, Mihai Caraman a terminat la vârsta de 22 de ani Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne, a urmat ulterior Cursuri Speciale de Informaţii Externe la Moscova, iar în anul 1958, a fost trimis sub acoperire diplomatică în Franţa, acolo unde va ocupa pentru început funcţia de Secretar I pe probleme economice.
Sub dubla comandă a Bucureștiului și Moscovei, misiunea lui Caraman a vizat atât infiltrarea în NATO, cât și repatrierea oamenilor de știință români, ambele obiective fiind atinse. Dacă detaliem pe parcurs NATO, în ceea ce privește repatrierea oamenilor de știință, poate cel mai răsunător nume este Coandă, adus la București, unde și-a continuat studiile care au început în Franța, construind un puternic laser folosit de către Armata României în 1968, când Uniunea Sovietică ar fi încercat să impună granițele țării noastre pe Prut.
În ceea ce privește spionajul împotriva NATO, informațiile erau trimise mai întâi la București, apoi de acolo la Moscova, în timp ce ordinele trimise de la Moscova urmau aproape întotdeauna același traseu, via București.
Cooperarea Rusiei cu România s-a dovedit prolifică, într-o perioadă în care Parisul a fost implicat în războiul din Algeria, iar serviciile de informații franceze se concentrau în special pe Polonia, Germania de Est, Ungaria sau Cehoslovacia.
Prima persoană racolată de către Mihai Caraman
În perioada 1958-1969, alături de Caraman, Căpitanul Iacobescu (cel ce îi va lua locul lui Caraman la conducerea grupării, când acesta va fi plecat la Bucureşti pentru a-i asigura securitatea lui de Gaulle), Mihail Simula (Secretar II U.N.E.S.C.O.), Mihail Georgescu (Secretar II Ambsada României la Paris), Gheorghe Ionescu (Secretear II Ambasada României la Paris), Eugen Vişan (Secretear II Ambasada României la Paris), Pavel Cismaru (Secretar I Ambasada României la Paris), Constantin Mirea (Secretear II Ambasada României la Paris), Ion Păduraru (Secretar II U.N.E.S.C.O.), Mihai Ilie (Prim Consilier Ambasada României la Paris), vor fi unii dintre principalii agenţi români care vor penetra Ambasada Franţei de la Washington, Poliţia Franceză, Ministerul Finanţelor şi cel de Externe al Franţei, OCDE, dar mai ales NATO, al cărui sediu se afla la Paris.
Robert Van de Wielhe, al cărui nume de cod era Nina, a fost primul care a fost recrutat de Caraman, al cărui merit nu a fost doar în a fura informații, ci și în a permite altor pioni importanți, precum Sylvie, Pierre, Doamna B, Francis Roussilhe sau Emre, să devină informatori ai reţelei româneşti.
„Şef Antenă Paris către Direacţia Generală.-Nina obiectiv SI confirmat. Este funcţionar la N.A.T.O. Documentarist la biroul Dispoziţii. Serviciul lui centralizează documente emise de toate comitetele şi de secretariatul internaţional. Nina are acces la multe secrete, chiar şi la cele clasate cosmice. Cu excepţia totuşi a documentelor strict militare. Am declanşat explorare identitate şi comportament”, se menţiona într-o trimitere a lui Caraman, conform Adevărul.ro.
„Rețeaua Caraman” a căzut în 1969
Astfel, acţiunea „reţelei Caraman” a reprezentat un succes şi se înscrie în rândul marilor afaceri de spionaj ale Războiului Rece, fiind totodată o mare lovitură la adresa planurilor militare ale NATO. Rețeaua avea să se prăbușească în 1969, după ce locotenent-colonelul KGB, Evgheni Evghenevici Runge, defectează și a cerut azil, pe care l-a primit împreună cu soția și fiul său. Printre informațiile furnizate anglo-saxonilor, el a recunoscut că au existat scurgeri de date din interiorul NATO către Est, iar cârțița se afla în Franța, potrivit lui. După un filaj, Emre a fost arestat în timp ce îi furniza mai multe micro-filme diplomatului român Mihai Tincu. Imediat rețeaua a căzut.
Nu după mult timp, autoritățile au descoperit o nouă cârtiță, colonelul francez Charles de la Salle, care a vândut informații despre aviația NATO și franceză, precum și detalii importante despre nava spațială franceză. La Salle s-a sinucis înainte ca autoritățile din Paris să-l poată interoga.
Oficial, știm că Van de Wielhe a fost condamnat la 8 ani de închisoare, Francis Roussilhe a primit o pedeapsă de 20 de ani, în timp ce Emre și Edelman au fost judecați în țările lor de origine. În mod surprinzător, Pierre nu a fost pedepsit. Mihai Caraman a fost decorat de KGB cu gradul de căpitan, avansat în mai multe funcții din cadrur Securității, până în 1979, când, după înfrângerea lui Pacepa, a fost trecut în rezervă. Imediat, în 1990, a fost numit adjunct al Ministerului Apărării Naţionale.
Pe 9 aprilie, a devenit primul director al Serviciului de Informaţii Externe. Paradoxal, spionul regimului comunist, care a activat împotriva NATO, a fost primul șef al spionajului din România democratică. Curând după aceea, sub presiunea diplomatică din Atlanticul de Nord, a demisionat. Acesta este al doilea mare paradox, după 1968, a fost chemat de la Paris pentru a asigura siguranța lui Charles de Gaulle în timpul vizitei sale în România.
Școala de spionaj NATO se află la Oradea
De la arestarea lui Van de Wielhe în 1963 și până în 1969, rețeaua Caraman a funcționat fără probleme și, întâmplător, s-a destrămat la scurt timp după ce Gaulle nu a mai fost președintele Franței.
Printre cele mai importante documente NATO scurse s-au numărat buletinele interne, informații despre întâlniri și ședințe secrete, rapoarte financiare sau informații despre logistica militară a Alianței, dar nimic care să certifice în mod relevant politica NATO față de URSS.
Faptul că școala de spionaj NATO se află la Oradea atestă rolul important pe care serviciile secrete ale României l-au jucat pe frontul secret de-a lungul istoriei, precum și aprecierea occidentală a calităților și profesionalismului demonstrat.