Bătălia din România care a rămas unică în istorie. Povestea celei mai mari înfrângeri a islamului în fața unei armate creștine

La 10 ianuarie 1475, lângă orașul Vaslui, s-a consumat una dintre cele mai importante confruntări militare din istoria Europei medievale – Bătălia de la Podul Înalt.

În această luptă epocală, Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a înfruntat o armată otomană imensă condusă de Suleiman Pașa, obținând o victorie strălucită și răsunătoare care i-a adus renumele de „erou al creștinătății”, scrie Historia. 

Contextul bătăliei

În anii care au precedat bătălia, Moldova a fost prinsă în vârtejul conflictelor dintre otomani, Țara Românească și regatele creștine vecine.

După înlăturarea și reinstalarea repetată a lui Laiotă Basarab pe tronul Țării Românești, cu sprijin alternativ din partea Moldovei și a otomanilor, Ștefan cel Mare a prevăzut o campanie de răzbunare din partea sultanului Mehmed al II-lea.

La finalul anului 1474, Suleiman Pașa, în fruntea unei armate numeroase – estimată între 60.000 și 120.000 de oameni, incluzând turci, tătari și munteni – a pornit spre Moldova, hotărât să supună acest bastion al creștinătății.

În fața amenințării, Ștefan a cerut ajutor regilor Poloniei și Ungariei, dar a primit doar un sprijin modest: circa 8.800 de soldați din regiunile secuiești, maghiare și polone.

Astfel, domnitorul moldovean a adunat o oaste totală de aproximativ 40.000 de oameni, sprijinită de 20 de tunuri.

Strategia lui Ștefan cel Mare

Deși numeric inferior, Ștefan cel Mare a adoptat o strategie ingenioasă, utilizând terenul mlăștinos din zona râului Bârlad și valea Racovei pentru a dezavantaja trupele otomane.

El a ordonat distrugerea așezărilor și ascunderea proviziilor de pe traseul invadatorilor, obligându-i la epuizare și înfometare.

Locul bătăliei, situat probabil în apropierea actualei localități Băcăoani, oferea un avantaj tactic semnificativ, fiind o zonă strâmtă și mlăștinoasă, înconjurată de păduri.

Ștefan și-a plasat grosul armatei în poziții ascunse, pregătind o ambuscadă devastatoare.

Desfășurarea luptei

În dimineața zilei de 10 ianuarie, sub acoperirea ceței deasă, armata otomană a înaintat pe valea Bârladului.

Forțele moldovenești au declanșat atacul, iar sunetele trâmbițelor și surlelor, amplificate de ecoul pădurii, i-au derutat pe otomani, determinându-i să se retragă în dezordine spre o direcție greșită. În acest timp, Ștefan și grosul armatei moldovenești au lovit decisiv, închizând capcana.

Înfrângerea otomanilor a fost totală. Conform cronicarului polonez Ian Dlugosz, peste 40.000 de turci au pierit, iar restul au fost hăituiți și uciși în retragere, până la Dunăre.

Consecințele bătăliei

Victoria de la Vaslui a fost o lovitură devastatoare pentru otomani și a dus faima lui Ștefan cel Mare în întreaga Europă.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „atletul lui Hristos” și „erou al creștinătății”, îndemnând principii europeni să urmeze exemplul său.

Cu toate acestea, apelurile lui Ștefan pentru sprijin în fața unei noi invazii otomane nu au primit un răspuns pe măsură. Deși victoria de la Vaslui a fost monumentală, Moldova a rămas expusă amenințării otomane, iar Ștefan a continuat să lupte pentru apărarea creștinătății.