Cel mai mare dezastru economic din istoria României! Oamenii își luau viața din cauza sărăciei

Țara noastră a trecut prin clipe dificile în perioada interbelică, atunci când România a fost lovită de cel mai mare dezastru economic din istoria țării. Majoritatea muncitorilor și țăranilor ajunseseră să se confrunte cu o sărăcie lucie, după ce criza financiară iscată în Statele Unite a lovit și țara noastră.

Din păcate, țara noastră nu este deloc străină de problemele financiare, însă nimic nu a reușit să se compare, până acum, cu faimoasa criză economică care a lovit țara la începutul anilor 1930. Între anii 1930 și 1933, România devenise falimentară, iar oamenii fuseseră forțați să ajungă la mila statului, sau chiar și la mâna cămătarilor.

Acest dezastru economic și-a avut originea în Statele Unite și a adus finalul unei perioade imense de prosperitate de după Primul Război Mondial, cunoscută drept „the roaring 20s”. După ce bancherul Charles Mitchell introduce conceptul de investiție printre oamenii simpli, jocul la bursă începe să ia amploare, iar lumea se împrumuta masiv pentru a investi, în speranța că se vor îmbogăți.

Dar, pe data de 24 octombrie 1929, a început dezastrul economic, moment în care bursele s-au prăbușit vreme de două săptămâni.

Cel mai mare dezastru economic din istoria României

În România, criza a lovit pe fondul mai multor probleme economice deja existente în țară. Țăranii erau săraci, iar muncitorii de la orașe lucrau pentru salarii mult prea mici pentru a putea supraviețui. Lumea începuse să se împrumute masiv, iar în 1930, deoarece exporturile suferiseră enorm din cauza crizei, România a fost lovită din plin de probleme.

Atât moșierii cât și țâranii simpli au ajuns faliți și nu mai aveau cum să își poată plăti datoriile către bănci, potrivit adevarul.ro.

Oamenii își luau viața din cauza sărăciei

Oamenii ajunseseră să împrumute bani de la cămătari, cu dobânzi uriașe, care apoi le luau și pământurile. Infracționalitatea crescuse enorm, iar peste 500 de fabrici au dat faliment între 1930 și 1933. Atât patronii falimentați, cât și angajații concediați, ajunseseră să se sinucidă în masă.

În 1931, autoritățile au tăiat salariile și mai mult, iar profesorii și educatorii primeau salariile chiar și cu 6 luni întârziere. În acești ani au existat și greve masive, iar de abia din 1933, efectele crizei au început să scadă.