Cine a fost Anneliese Michel, femeia care a reprezentat sursa de inspirație pentru filmul „The Exorcism of Emily Rose”

Povestea lui Anneliese Michel, o tânără din Germania, care a fost supusă la nu mai puțin de 67 de ritualuri de exorcizare, în timpul cărora a suferit teroare și agonie neimaginabile,  a inspirat celebrul film de groază „The Exorcism of Emily Rose”.

Anneliese Michel, născută și crescută în Germania într-o familie catolică destul de strictă, a fost o tânără care a dus o viață caracterizată de austeritate și devotament religios, aproape fanatic. La vârsta de 16 ani, viața ei avea să se schimbe, luând o întorsătură drastică.

A început să intre în stări de transă și să aibă pierderi de memorie inexplicabile. Până în anul 1973, au apărut și crizele de epilepsie, cu halucinații terifiante, iar prezența „fețelor de diavol” deveniseră un eveniment obișnuit. În ciuda tratamentului medical și a îngrijirii, starea ei a continuat să se deterioreze, iar soluția aparentă pentru familia și clerul local a fost exorcizarea. Drept urmare, clericii au crezut că nu au avut altă soluție decât să efectueze nu mai puţin de 67 de exorcizări asupra tinerei, potrivit unilad.com.

Anneliese Michel, inspirația din spatele filmului „The Exorcism of Emily Rose”

Astfel, a început un coșmar care avea să dureze ani de zile. Cazul lui Anneliese Michel din Klingenberg, Germania, este unul dintre cele mai controversate cazuri de exorcizare cu care s-a confruntat Biserica Catolică. Anneliese Michel a murit, la vârsta de 23 de ani, în iulie 1976, după ce a trăit aproape un an într-o stare de înfometare în timp ce ritualurile de exorcizare aveau loc, iar mormântul ei poate fi văzut în cimitirul din orașul natal Klingenberg.

Părinții fetei au fost condamnați pentru omucidere din neglijență, dar au fost condamnați la închisoare cu suspendare. Deși filmul „The Exorcism of Emily Rose”, din anul 2005, prezintă aceste evenimente într-o manieră dramatică, realitatea este chiar mai sumbră. După atâția ani, povestea Anneliesei Michel continuă să fascineze, reamintindu-ne că uneori realitatea poate fi mai înspăimântătoare decât ficțiunea.