De ce nu se ating degetele lui Dumnezeu și ale lui Adam în faimoasa operă de artă a lui Michelangelo de pe tavanul Capelei Sixtine

Plafonul Capelei Sixtine, unul dintre cele mai vizitate locuri din Palatul de la Vatican din Roma, a fost pictat de către Michelangelo Buonarroti. Deși are o operă atât de vastă, atât în pictură cât și în sculptură, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene se spune că a ascuns mici secrete în creațiile sale. De exemplu, v-ați întrebat vreodată de ce degetele lui Dumnezeu și ale lui Adam nu se ating în vestita frescă de pe tavanul Capelei Sixtine?

Michelangelo este cunoscut în întreaga lume pentru opere precum „David” și „Moise”, însă poate chiar mai emblematic pentru pictorul și sculptorul italian este Capela Sixtină, al cărei interior l-a pictat. La cererea Papei Iuliu al II-lea, artistul a început pictarea plafonului, care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani, din 1508, până în 1512.

Tavanul Capelei Sixtine înfățișează la mijloc 9 scene din Facerea Lumii, iar printre acestea se numără și o pictură realizată în tehnică fresco: „Facerea lui Adam”. Te-au întrebat vreodată de ce în această operă degetele lui Dumnezeu și ale lui Adam nu se ating?

De ce nu se ating degetele lui Dumnezeu și ale lui Adam

În lucrare, degetul lui Dumnezeu este extins la maxim, dar degetul lui Adam este cu ultimele falange contractate. Semnificația vestitei picturi murale a lui Michelangelo este că Dumnezeu este întotdeauna în apropiere, dar decizia rămâne să o ia omul care are libertatea de a alege.

Cu alte cuvinte, degetul strâns al lui Adam reprezintă voința sa liberă, dacă omul dorește să-L atingă pe Dumnezeu, el va trebui să-și întindă degetul, iar dacă nu o face, își poate parcurge întreaga viață fără a-L căuta.

De asemenea, un alt lucru interesant la pictura „Facerea lui Adam” este că Michelangelo a împrejmuit Divinitatea cu acel „giulgiu” similar creierului uman pentru a sugera că Adam nu a fost înzestrat doar cu viață atunci când a fost creat, ci și cu inteligenţa supremă de care dau dovadă oamenii.