Sabina Poppaea, femeia pentru care împăratul Nero și-a ucis propria mamă. „Înfăţişarea ei arată cuminţenie, dar faptele, dezmăţ”

Poppaea Sabina a fost amanta și a doua soție a împăratului roman Nero. Era cu 5-6 ani mai mare decât el, iar acțiunile diabolice ale acestuia sunt adesea atribuite influenței ei. Pentru ea, împăratul şi-a ucis chiar mama.

Poppaea Sabina a rămas de timpuriu orfană, tatăl ei murind la începutul carierei, şi a fost crescută în casa bunicului. Mama sa era o femeie extrem de frumoasă, frumuseţe pe care a transmis-o şi fiicei. Faima Sabinei Poppaea s-a mărit prin averea moştenită de la bunic, prin vorba sa atrăgătoare şi prin isteţimea minţii.

„Avea totul în afară de un suflet cinstit. Înfăţişarea ei arată cuminţenie, dar faptele — dezmăţ. Ieşea destul de rar pe stradă şi numai cu scopul de a produce vâlvă în jurul ei. Nu s-a lăsat tulburată niciodată de gura lumii, nefăcând deosebire între soţi şi amanţi; nelăsându-se subjugată de simţămintele sale proprii sau de simţămintele altuia pentru ea; împărţea plăcerile acolo de unde trăgea foloase”, scrie  Tacitus (Anale, XIII, 45), relatează historia.ro.

„Voia să aprindă în Nero dorinţa, pentru ca apoi, având amîndoi aceeaşi femeie ...”

Primul soț al Sabinei Poppaea a fost cavalerul roman Rufius Crispinus, cu care a avut un fiu. Acest fiu, încă un copil, care se juca de-a generalul și împăratul, a fost înecat în mare la ordinul împăratului Nero. L-a întâlnit apoi pe Marcus Salvius Otho, un tânăr care făcea parte din anturajul dezmățat al lui Nero și care iubea plăcerea la fel de mult ca și ea. Acesta a fost mai târziu împărat în anul 68 e.n. A trecut rapid de la amanta lui la soția lui. Tinerii căsătoriți păreau fericiți, asta până când Otho a comis imprudența de a-și complimenta grațioasa soție în fața lui Nero.

„Otho lăuda în faţa împăratului frumuseţea şi gingăşia soţiei sale, fie că, îndrăgostit cum era, nu mai avea control asupră-şi, fie că voia să aprindă în Nero dorinţa, pentru ca apoi, având amîndoi aceeaşi femeie, noua legătură cu împăratul să-l facă şi mai puternic la curte. Adesea, sculându-se de la ospeţele împăratului, era auzit spunând mereu că el se duce la aceea căreia zeii i-au dăruit nobleţe, frumuseţe, bunuri după care toţi jinduiesc, dar de care numai cei fericiţi se pot bucura”, (Tacitus, Anale, XIII, 46).

A devenit amanta împăratului

Curiozitatea lui Nero de a o cunoaşte îi aduse o invitaţie la palat. În curând, Sabina Poppaea devenea adulteră pentru a doua oară, sau după cum spune Dio Cassius „doi bărbaţi se foloseau în acelaşi timp de ea”.

Când împăratul a devenit îndrăgostit de această femeie vicleană, Poppaea a afișat un comportament arogant, de femeie mândră, și a refuzat să petreacă mai mult de două nopți cu Nero, amintindu-i că era căsătorită, că era supusă lui Otho, un bărbat deosebit de bun, și că nu dorea să piardă această căsătorie. Ea a insistat în special asupra bunei purtări și a integrității spirituale a soțului său, despre care a spus că merită o poziție mai înaltă în aparatul de stat. Pe de altă parte, ea l-a criticat pe Nero pentru că a fost subjugat de o fostă sclavă, Claudia Acte, care dezvoltase doar obiceiuri grosolane și murdare.

Primul rezultat al acestor conversații a fost excluderea lui Otho din cercul de prieteni apropiați ai împăratului. Dacă Seneca nu ar fi intervenit în favoarea sa, prietenul lui Nero ar fi avut o soartă tristă. Pentru a-l ține departe de Roma și din calea şi de primejdie, Otho este numit guvernator al provinciei Lusitania (actuala Portugalie). Acolo a rămas până la războiul civil din anii 68/69, când destinul l-a ridicat şi pe el pe tronul Romei, doar pentru câteva luni.

Își dorea să devină împărăteasă

Impulsionată de statutul social și de ambiție, Poppea a început să aspire la mai mult decât la situaţia de metresă oficială a împăratului. Dorea să ajungă împărăteasă, trecând peste cadavrele Agrippinei şi Octaviei.

„Aceasta (Poppaea) pierzând nădejdea în căsătoria ei cu Nero şi în despărţirea de Octavia, câtă vreme Agrippina era în viaţă, îi aducea lui Nero tot soiul de învinuiri. Câteodată îi spunea în glumă: ţâncul care ascultă de îndemnurile altora dovedeşte nu numai că este lipsit de putere de împărat, dar că e lipsit chiar de libertate. Căci pentru care pricină o tot amână cu nunta? Nu cumva nu e atras de frumuseţea ei şi este nemulţumit că bunicii i-au fost încărcaţi de triumfuri? Ori se teme că nu-i va zămisli ea prunci? Oare nu-i preţuieşte sinceritatea sufletului său? S

e înspăimânta ca nu care cumva soţia lui să dea în vileag jignirile aduse senatorilor, să-i dezvăluie ura poporului împotriva mamei lui din pricina trufiei şi lăcomiei ei? Iar dacă Agrippina nu poate îngădui ca noră decât o vrăjmaşă a fiului ei, atunci ea să fie redată căsniciei lui Otho. Ea se va duce unde va vedea cu ochii, ca mai degrabă să audă batjocurile aduse împăratului decât să le vadă şi să fie vârâtă în primejdiile îndreptate împotriva lui”, (Tacitus, Anale, XIV, 1).

Conform poveștilor spuse despre ea, Poppaea l-a îndemnat pe Nero să o ucidă pe mama sa, Agripina cea Tânără, și să divorțeze de Octavia. Tot ea l-ar fi convins să îl ucidă pe filosoful Seneca, care o susținuse pe amanta anterioară a lui Nero, Acte Claudia. Din păcate, Nero avea un temperament schimbător și devenea din ce în ce mai nestatornic.

Ar fi lovit-o cu piciorul în timpul unei dispute când era însărcinată, în anul 65 e.n., ceea ce a dus la moartea ei, posibil din cauza efectelor avortului spontan care a urmat. Ulterior, Nero l-a castrat și apoi s-a căsătorit cu un tânăr pe nume Sporus. Potrivit istoricului Cassius Dio, Sporus semăna în mod straniu cu Poppaea, iar Nero chiar i se adresa cu numele soției sale moarte.