Ce au descoperit muncitorii sub șantierul Autostrăzii Vestului. Surpriza apărută la tunelul de la Holdea. Video

Lucrările la ultimul tronson nefinalizat al Autostrăzii Vestului (A1 Lugoj – Deva) au scos la iveală detalii surprinzătoare despre structura subsolului din zona Holdea – Margina, o regiune cunoscută de secole pentru terenurile instabile, dar și pentru bogățiile geologice ascunse în adâncime.

Dealurile străpunse pentru realizarea noilor tuneluri de autostradă dezvăluie atât trecutul geologic spectaculos al zonei, cât și provocările majore pe care constructorii trebuie să le gestioneze în prezent.

Autostrada cu tuneluri, la jumătatea lucrărilor

Lucrările la segmentul de aproximativ nouă kilometri dintre Holdea (județul Hunedoara) și Margina (județul Timiș) au început în 2024 și ar trebui finalizate în toamna anului 2026. Tronsonul este cunoscut drept „autostrada cu tuneluri”, deoarece include două tuneluri cu o lungime totală de peste doi kilometri, plus viaducte și pasaje ce însumează alți peste doi kilometri, anunță Adevarul. 

Potrivit celui mai recent raport al CNAIR, stadiul fizic al lucrărilor a ajuns la aproximativ 50%, iar pe șantier lucrează zilnic peste 500 de muncitori.

Tunelul Mic (T1), cu galerii de 415 și 368 de metri, este deja excavat complet. În cazul tunelului mare (T2), săpăturile avansează pe mai multe fronturi. Constructorii au realizat deja sute de metri de galerii, atât prin metoda „cut & cover”, cât și prin excavare subterană.

O zonă cu sol instabil și teren mlăștinos

În ciuda progreselor, constructorii se confruntă frecvent cu terenuri îmbibate cu apă, în special în urma ploilor și ninsorilor. Pe marginea șantierului apar frecvent bălți și zone cu sol extrem de moale, ceea ce îngreunează operațiunile.

Regiunea de la limita județelor Hunedoara și Timiș a fost cunoscută, de-a lungul secolelor, pentru inundații și alunecări de teren. Până în secolul al XVIII-lea, zone întinse din Banat erau acoperite de mlaștini, iar abia după intervențiile de regularizare și canalizare realizate în perioada Imperiului Austriac situația a început să se îmbunătățească, fără ca riscurile să dispară complet.

Descoperirile geologice făcute în timpul săpăturilor

Surpriza ascunsă sub dealurile din zona Holdea nu este însă una nouă. Prima mare descoperire a fost făcută cu aproape 130 de ani în urmă, în timpul construcției căii ferate Lugoj – Ilia, inaugurată în 1898. Atunci a fost realizat și tunelul feroviar de la Holdea, aflat în apropierea actualului șantier al autostrăzii.

Săpăturile au scos la lumină depozite marine vechi de milioane de ani: argile albastre, nisipuri, marne și calcare, rămășițe ale unei mări care acoperea regiunea în urmă cu aproximativ 12–15 milioane de ani.

În straturile excavației au fost descoperite cantități impresionante de fosile marine. Mii de exemplare de moluște au ajuns atunci în colecții științifice din Europa, fiind studiate de cercetători germani și ungari. Localnicii din zonă colectau fosilele aduse la suprafață de ploi și le vindeau comercianților care le trimiteau muzeelor occidentale.

Astfel, zona Holdea–Lăpugiu a devenit un punct important pentru studiile geologice și paleontologice din Europa Centrală.

De ce reprezintă solul o problemă pentru autostradă

Aceleași caracteristici geologice care au permis conservarea fosilelor creează astăzi dificultăți pentru construcții. Straturile alternante de argilă și nisip devin instabile atunci când sunt saturate cu apă, favorizând alunecările de teren.

Documentațiile tehnice ale proiectului arată că în unele zone a fost necesară chiar retrasearea traseului pentru a evita sectoarele cu instabilitate accentuată. Planurile de alunecare apar frecvent la contactul dintre straturile de argilă și cele nisipoase, unde apa reduce rezistența solului.

Tocmai din acest motiv, soluția adoptată pentru tronsonul Margina – Holdea include tuneluri și viaducte, menite să reducă impactul asupra mediului și să ofere stabilitate infrastructurii.

Dacă lucrările vor continua în ritmul actual, segmentul lipsă al Autostrăzii Vestului ar urma să fie finalizat în 2026, moment în care se va realiza, în sfârșit, legătura completă pe autostradă între vestul și centrul României.

Până atunci, șantierul de la Holdea rămâne nu doar o provocare inginerească majoră, ci și o zonă unde trecutul geologic al regiunii continuă să iasă la lumină odată cu fiecare metru de tunel săpat.