Drumul secret din munți care duce spre satul unde se ascundeau cei mai de temut haiduci. Poteca, vegheată de stânci cu forme stranii
În Munții Poiana Ruscă, o poteca misterioasă care duce spre satul Meria este vegheată de stânci cu forme stranii, asemănătoare unor sfincși. Aceste formațiuni stâncoase, sculptate de forțele naturii, par să fie paznicii unui drum rămas aproape necunoscut, folosit în trecut de cei mai temuți haiduci ai zonei.
Satul haiducilor din Munții Poiana Ruscă
Meria, o așezare din Ținutul Pădurenilor, își are rădăcinile în legendele locale, care spun că a fost înființat de haiduci fugari. Se spune că aceștia, retrași în pădurile dese și greu accesibile, au folosit aceste locuri ca ascunzători de nădejde. Haiducii erau cunoscuți pentru curajul lor și modul în care prădau localitățile din Țara Hațegului și Banat, revenind apoi la Meria pentru a se ascunde de urmăritori.
Poteca spre acest sat era folosită de localnicii din Lunca Cernii de Jos pentru a urca prin păduri până la Meria, trecând pe lângă blocuri de piatră cu forme ce amintesc de chipuri omenești. Privite de aproape, stâncile, asemănătoare unor sfincși, par a ascunde povești nespuse despre vremurile când haiducii dominau aceste locuri. Drumul serpentinează prin pădure și urcă abrupt până la alte formațiuni stâncoase ce domină împrejurimile.
Legenda drumului vegheat de stânci
Locul este învăluit într-o aură de mister, întărită de poveștile transmise din generație în generație. Se spune că haiducii foloseau aceste poteci ascunse pentru a fugi din fața autorităților, iar blocurile de piatră care veghează calea au fost martorele tăcute ale numeroaselor incursiuni în văile din jur. La intrarea pe potecă, un sătean povestește că drumul era folosit și pentru a aduce alimente și alte bunuri necesare sătenilor, pe când Meria era un loc izolat, fără acces la drumuri moderne.
Conform relatărilor preotului Jacob Radu, în "Istoria vicariatului greco-catolic din Țara Hațegului", autoritățile au pus capăt vieții de haiducie într-un mod brutal. Soldații au înconjurat satul și au somat locuitorii să renunțe la traiul lor de fugari. Cei care s-au supus au început o viață pașnică, întemeind gospodării și ocupându-se de creșterea vitelor și de munca în pădure.
Citește mai multe pe adevărul.ro.