Longhin Topor trăiește singur, în satul părăsit: „Nu am prea auzit de război sau de pandemie”

Locuieşte la doar 25 de kilometri de Deva, dar parcă ar fi un pustnic. Longhin Topor trăieşte într-o izolare totală, într-un ţinut aproape sălbăticit. Cândva acolo era satul Gialacuta din judeţul Hunedoara. 

Ultimii trei kilometri ai drumului spre aşezarea înconjurată de dealuri şi păduri sunt greu accesibili din cauza noroiului şi a bălţilor, iar din dreptul clădirii părăsite a fostei şcoli, drumul spre casele de la capătul satului se transformă într-o cărăruie, descrie corespondentul „Adevărul” satul în care l-a întâlnit pe bătrânul Longhin Topor. La cei 75 de ani ai săi trăieşte într-o casă veche, alături de câinii şi pisicile sale, animalele care îi alină singurătatea.

Un radio vechi îi mai aducea noutăţi localnicului, dar şi acela s-a stricat. „În ultimii ani am trăit mai mult singur. Radioul nu a mers o vreme şi aşa nu am mai aflat noutăţi. Nu mai ştiu cine e preşedintele ţării. Nu am prea auzit de război sau de pandemie. Doar ce mai vorbesc oamenii pe la magazin, la Dealu Mare, unde ajung trecând peste dealuri”, spune bătrânul.

Longhin trăieşte în sărăcie, dintr-o pensie de aproape 1.000 de lei, spune el, pe care a obţinut-o după ce a lucrat vreo 20 de ani la un depozit de mobilă în Deva. După 1990, firma a dat faliment, iar localnicul a rămas şomer. Nu şi-a mai putut permite să trăiască acolo şi s-a întors în sat, la părinţii lui. Aici a avut grijă de animale şi de mica grădină a familiei, însă în ultimii ani soţia şi rudele lui au murit, iar Longhin a rămas singur.

«Acum vezi mistreţi şi căprioare prin sat»

Anul trecut, şi-a văzut moartea cu ochii când a fost sfâşiat de câinii unui cioban. În primăvară, un alt necaz l-a lovit pe bătrân: i-a murit vaca. „Am căutat să cumpăr altă vacă, dar nu am mai găsit. Nu mai sunt animale. În trecut, la fiecare gospodărie din sat găseai 4 – 5 animale, vite, porci, oi. Acum vezi mai multe animale sălbatice prin sat: mistreţi şi căprioare”, spune el. Şi cei câţiva bătrâni care mai rămăseseră în gospodăriile din vecinătate s-au stins, pe rând. Casele lor au rămas pustii, s-au degradat, iar hoţii le-au dat târcoale. Câteva case vechi din satul pustiu au intrat în renovare.

Urmaşii vârstnicilor care au locuit aici au venit să aibă grijă de ele, povesteşte Longhin. Bărbatul speră că, astfel, Gialacuta va reveni la viaţă. Până atunci, spune el, l-ar fi ajutat ca drumul de pământ al satului să fie reparat. Bătrânii au fost prea neputincioşi pentru a o putea salva de mistuire şi, odată cu biserica din Gialacuta, soarta satului a rămas pecetluită.

În centrul satului, la poalele dealului pe care se află cimitirul şi rămăşiţele bisericii, călătorii găsesc ruinele şcolii din Gialacuta.În jurul lor, peste 20 de gospodării vechi sunt mai mult pustii. La fel cum s-a întâmplat şi cu alte sate depopulate, unele gospodării au fost scormonite de hoţi. La alte case, oamenii au montat camere video de supraveghere pentru a-i descuraja pe jefuitori.

Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!