„Mi-a zis că m-a uitat mama pe plajă, de aia sunt neagră”. Doinița Oancea s-a confruntat cu discriminarea din cauza etniei sale

Doinița Oancea, în vârstă de 41 de ani, s-a făcut remarcată prin interpretarea rolurilor din mai multe seriale românești, precum „Inimă de țigan”, „Moștenirea” sau „Fructul Oprit”. Și deși este una dintre cele mai îndrăgite actrițe din România, s-a confruntat cu probleme de discriminare din cauza etniei sale. În cadrul podcast-ului lui Damian Drăghici, artista a vorbit despre un moment pe care nu îl poate uita, care a avut loc în liceu.

În cadrul podcast-ului lui Damian Drăghici, îndrăgita actriță Donița Oancea, în vârstă de 41 de ani, a mărturisit că s-a confruntat cu probleme de discriminare. Artista nu s-a ferit niciodată să admită că, asemenea personajului ei din „Inimă de țigan”, este de etnie romă. Însă, un moment care a a avut loc în liceu a marcat-o.

„Am avut în liceu un profesor care mi-a zis că m-a uitat mama pe plajă, de aia sunt așa neagră. M-a supărat foarte tare, m-a mâhnit. Aveam 15 ani că eram clasa a 9-a și eram la liceu. Și cred că ce m-a bucurat și mi-a schimbat foarte repede starea și nu am pus-o ca pe o piatră în sufletul meu a fost reacția colegilor mei. Toți colegii mei, care erau români, au sărit și s-au luat de prof, s-au revoltat. S-au luat de domnul profesor”, a mărturisit Doinița Oancea, în podcast-ul lui Damian Drăghici.

De asemenea, actrița a spus că nici părinții ei nu s-au ferit să spună ce etnie au, iar din acest motiv a fost mereu mândră. „Cred că e ceva cu care pleci de acasă. Părinții mei nu s-au ferit niciodată să-mi spună că suntem de etnie romă.

Doinița Oancea: „Mă revoltam și îmi apăram etnia”

Mama nu a văzut în asta o problema, chiar dacă mi-a povestit ce au îndurat părinții ei sau părinții părinților și așa mai departe. Cumva, eu am mers cu chestia asta mândră. «Da, mă, și ce? Nu sunt om? Sau poate din contră. Poate am niște calități pe care alții nu le au» și așa mai departe. Eu nu am avut niciodată chestia asta.

Îmi amintesc de mine, prin liceu, prin generală, dacă auzeam copiii că zic: «A, țiganii, nu știu ce», eu mă revoltam și îmi apăram etnia. Mă certam cu ei și le zicea: «De ce, că nu toți țiganii fac asta. Uite, că și eu sunt» și se uitau la mine mirați. «Păi, nu ești».

Păi ce? Trebuie să-mi scrie în frunte. Copiii nu o să înțeleagă, când sunt mici… Cum am plecat eu de acasă fără să îmi fie teamă, așa pleacă și alți copii de acasă, cu bagajul lor”, a mai spus Donița Oancea.