Ai un copil violent și nu știi ce să mai faci? Cauzele și soluțiile pentru violența juvenilă. Psiholog Laura Găvan: „Prevenția este cea mai importantă”
Violența, sub multiplele ei forme, este o problemă tot mai apăsătoare în România. De la agresiuni asupra femeilor sau femicid, la agresiuni asupra minorilor, ne este tot mai clar că abuzurile sunt adânc înrădăcinate în societatea noastră. Psihologii spun însă că aceste comportamente sunt învățate încă din copilărie. Psihoterapetul Laura Găvan ne explică pe larg cum putem combate manifestările violențe apărute la cei mici.
Ai un copil violent și nu știi ce să mai faci? Cuzele și soluțiile pentru violența juvenilă
Click: Laura, din ce motiv încep copiii să devină agresivi?
Comportamentele agresive ale copiilor sunt un simptom al unor disfuncții apărute în mediul familial, în mediul școlar sau semne ale unor traume ori probleme de natură emoțională. Modelul pe care îl primesc copiii este esențial: dacă, în familie sau în alte figuri de atașament, există persoane violente verbal sau fizic, este posibil ca aceștia să preia și să reproducă, la rândul lor, comportamente agresive. Violența și agresivitatea nu sunt cauze în sine, ci simptome ale unor dezechilibre mai profunde.
Așa cum afirmă psihiatru și autorul Daniel Siegel: „Comportamentul unui copil este limbajul său. Dacă acționează agresiv, întreabă-te ce încearcă să-ți spună.” Agresivitatea nu este, de cele mai multe ori, semn de răutate, ci de lipsă a autoreglării. Răspunsul adecvat nu este pedeapsa, ci ascultarea empatică și comunicarea eficientă.
Click: Care sunt soluțiile în acest sens?
Prevenția este cea mai importantă – este nevoie de resurse, nu de pedepse. Consilierea psihologică sau psihoterapia nu funcționează dacă sunt privite ca o formă de pedeapsă. Din păcate, nu avem educație emoțională în școli, iar o „școală pentru părinți” nu există. De cele mai multe ori, părinții doar continuă, inconștient, moștenirea emoțională primită de la propriii lor părinți. Soluția reală constă în accesul la educație parentală, consiliere psihologică și psihoterapie, prin programe de sprijin destinate persoanelor din medii defavorizate, dar și prin campanii de conștientizare.
Pedeapsa în locul sprijinului este ca un foc pe care pompierii încearcă să îl stingă fără apă. Violența naște violență. Chiar dacă intenția este bună și obligativitatea consilierii în cazurile de violență ale copiilor este absolut necesară, maniera în care aceasta este realizată contează enorm. Fără consilierea familiei, copilul revine în același mediu care i-a favorizat agresivitatea.
Este esențial să vorbim despre incluziune, nu despre stigmatizare. Intervenția timpurie poate corecta comportamentele problematice înainte ca acestea să devină tulburări de comportament sau acte antisociale. Dacă etichetăm un copil drept „copil rău” sau „copil violent”, nu facem decât să întărim opoziția, rezistența la terapie și tendințele de izolare. Rușinea provocată de aceste etichete face aproape imposibilă vindecarea sau intervenția eficientă.
Comportamente precum crize de furie frecvente și greu de gestionat, agresivitate fizică (lovit, împins, distrugerea obiectelor), lipsa asumării consecințelor, opoziție constantă față de reguli, dominare prin forță, comportamente autodistructive (lovit, tăiat) sau dificultatea de a-și face prieteni și respingerea din partea grupului pot fi semnale clare că un copil are nevoie de ajutor specializat.
Click: Este pedeapsa o soluție?
Pedepsele umilitoare sau reacțiile agresive ale adulților nu fac decât să amplifice problema. Copiii au nevoie de empatie, răbdare și o înțelegere profundă a ceea ce se află în spatele comportamentului lor. Nu trebuie să reacționăm doar la ceea ce se vede la suprafață – au nevoie de sprijin real.
