Credincioşii ortodocşi în Săptămâna Deniilor. Sfânta şi Marea Marţi
Începând cu seara Floriilor şi până-n Sfânta zi de Sâmbăta Mare, inclusiv, în toate bisericile ortodoxe se săvârşesc slujbe speciale, cunoscute sub numele de denii.
În acest răstimp, împodobit cu momente de meditaţie, în aşteptarea Învierii, rememorăm evenimentele premergătoare suferinţelor Mântuitorului nostru.
De aceea, Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate din viaţa lui Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda.
„Săptămâna Pătimirilor se mai numeşte Săptămâna Mare pentru că în acest interval fiecare credincios poate să-şi recapituleze momentele esenţiale din viaţă, să urmărească cu mai multă atenţie rânduiala Postului şi să participe la slujbele povăţuitoare orânduite în mod special în săptămâna Deniilor.
În acest mod, fiecare credincios îşi aduce prinosul de iubire şi de recunoştinţă faţă de momentele sublime din ultimele zile de viaţă pământeană ale Mântuitorului Iisus, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi a fost îngropat.
După a treia zi, a urmat Învierea Sa, propovăduită de Sfintele Scripturi şi prăznuită de noi credincioşii la Sărbătoarea Sfintelor Paşti”, ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Pilda Celor zece fecioare
Pentru a doua zi din Săptămâna Patimilor, în Sfânta şi Marea zi de Marţi, Biserica a rânduit două teme religioase din Evanghelie. Acum se face pomenire pentru Pilda celor zece fecioare, despre care Iisus Hristos a vorbit ucenicilor şi mulţimii şi Pilda înmulţirii talanţilor.
Prima temă religioasă din Sfânta şi Marea Marţi ne pregăteşte sufleteşte pentru venirea Mântuitorului prin parabola Celor zece fecioare. A doua temă religioasă, Înmulţirea talanţilor, îndeamnă la folosirea darurilor primite de credincios de la Dumnezeu şi înmulţirea acestora în folosul său, dar şi al semenilor, după folosinţa fiecăruia.
Referindu-se la pilda celor zece fecioare, Mântuitorul arată că Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu cele zece fecioare care au plecat la nuntă. Toate şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Însă, cinci dintre fecioare au fost nechibzuite şi au uitat să umple candelele cu untdelemn şi de aceea s-au stins înainte de venirea Mirelui.
Atunci ele au hotărât să plece să cumpere ulei, dar au întîrziat, iar mirele nu le-a mai primit, deoarece veniseră prea târziu. În schimb, cele cinci fecioare înţelepte l-au întâmpinat pe Mire, care este Domnul Hristos, cu candelele pline de untdelemn şi au intrat cu el în camera nunţii şi s-au bucurat. Primele cinci fecioare erau renumite pentru credinţa lor şi l-au aşteptat pe Iisus cu „uleiul smereniei şi luminii”.
Faptele lor demne de laudă - virtutea şi credinţa - au reprezentat candelele călăuzitoare pe drumul spre lumină. Celelalte fecioare, neînţelepte (nebune, cum le numeşte Evanghelia lui Matei), au uitat ce este milostenia şi candela fiecăreia dintre ele era goală. Fără candela aprinsă (făclia credinţei), nimeni nu vede drumul spre Iisus, spre “Cămara Mirelui”. În Marea şi Sfâna zi de Marţi, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze drumul spre credinţă.
Pilda celor zece fecioare, adusă în atenţia noastră de Mântuitorul Iisus, ne îndeamnă la priveghere: „Vegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi când vine Fiul Omului (Matei: 25, 13)". Sfânta zi de Marţi din Săptămâna Patimilor ne binecuvântează cu un îndemn călăuzitor: să-l aşteptăm totdeauna pe Mirele ceresc cu fapte bune şi cu inima iubitoare, luând mereu aminte la datoriile noastre.
„Prin această parabolă, Biserica îi îndeamnă pe toţi credincioşii să se pregătească duhovniceşte prin post, prin rugăciune şi milostenie pentru a-L întâmpina cu bucurie sfântă pe Mântuitorul sufletelor noastre", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Pilda înmulţirii talanţilor
A doua pildă, a înmulţirii talanţilor, amintită în Sfânta şi Marea Marţi, îndeamnă la folosirea eficientă a tuturor darurilor primite de fiecare creştin de la Dumnezeu. Creştinul trebuie folosească aceste daruri şi să le îmbogăţească, pentru folosul său şi al semenilor : Un om mai înstărit a plecat pentru o vreme din localitatea respectivă, iar la plecare şi-a chemat slugile şi le-a dăruit bani: unuia- cinci talanţi, altuia-doi talanţi şi celui de- al treilea-un talant.
Când a revenit acasă, şi-a chemat slugile şi le-a întrebat cum au valorificat banii. Cel care a primit cinci talanţi a mai câştigat încă cinci talanţi; cel care a avut doi talanţi i-a înmulţit şi el câştigând tot pe- atât,; în schimb, cel care a avut un talant l-a îngropat în pământ şi n-a câştigat nimic.
Celor două slugi stăpânul le-a mulţumit şi s-a bucurat de câştigul adus; cel care a îngropat talantul a fost mustrat cu asprime de stăpân, iar banul lui a fost dăruit celui care a câştigat mai mult. Pilda aceasta ne învaţă că, pentru fiecare dar primit, avem datoria să-l folosim şi să-l înmulţim. Dumnezeu le împarte unora mai multe daruri, iar altora mai puţine.
De aceea, Dumnezeu aşteaptă mai mult de la cei care au primit mai multe daruri, iar de la ceilalţi, care au primit mai puţine daruri, Dumnezeu aşteaptă ca ei să împlinească atât cât poate face fiecare credincios în parte.
Credincioşii trebuie să nu uite că omul leneş ţine darurile îngropate şi nu le foloseşte nici pentru sine, nici pentru semeni, iar acest refuz de a le înmulţi este un mare păcat, pe care Dumnezeu îl pedepseşte.
