Pe 22 septembrie, ortodocșii îl cinstesc pe Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei
Pasiunea Sfântului Mucenic Teodosie pentru înălțarea de sfinte lăcaşuri, smerenia sa, grija deosebită pentru buna rânduială a obştilor monahale, dar și grija părintească pentru cei pe care-i păstorea, răbdarea cu care a îndurat toate suferinţele şi prigonirile nedrepte la care a fost supus au făcut ca Sfântul Mucenic Teodosie să fie mereu cinstit cu evlavie de dreptmăritorii creștini.
Biserica Ortodoxă îl sărbătorește duminică, 22 septembrie, pe Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi. Sfântul Mucenic Teodosie s-a născut în prima jumătate a veacului al XVII-lea în ținutul Vrancei şi a iubit din tinereţe viaţa călugărească. De aceea, s-a lepădat de lume şi s-a călugărit la Schitul Brazi. Cugetând la Legea lui Dumnezeu ziua și noaptea, el a deprins de la dascălii cu experiență din mănăstirile Ţării de Jos a Moldovei învăţăturile folositoare, a fost ales egumen al Mănăstirii Bogdana din ţinutul Bacăului și a reconstruit în vremea stăreţiei sale acest sfânt lăcaş.
Pentru bunele sale obiceiuri, Sfântul Mucenic Teodosie a fost hirotonit episcop de Rădăuţi în anul 1670, iar un an mai târziu, în 1671, a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului. În vremea cât i-a păstorit pe credincioșii din sfintele sale lăcașuri, s-a remarcat ajutorul consecvent acordat mânăstirilor din eparhia sa și credincioșilor încercați de necazuri sau sufocați de sărăcie.
În anul 1674, Sfântul şi apreciatul mitropolit Dosoftei a fost silit de vitregia vremurilor să se retragă în Polonia, împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu. Atunci, Moldova a fost asuprită de cetele de turci şi de tătari, care l-au adus la cârma ţării pe Dumitraşcu, din neamul Cantacuzinilor. Acesta, constatând că moldovenii n-au ”păstor”, au cerut arhiereilor să-şi pună mitropolit. Ierarhul Teodosie nu voia dar, mai mult silit, a luat conducerea Mitropoliei Moldovei în acele vremuri dificile, când turcii şi tătarii au intrat în Moldova ca lupii înfometaţi în smerita lui turmă, așa cum menționează documentele vremii.
De aceea, ca un bun păstor, ierarhul Teodosie n-a suportat să vadă cum sunt nedreptăţiţi creştinii și a mers la domnitor și i-a cerut să pună capăt asupririi poporului şi să-i alunge din țară pe păgâni.
Dumiraşcu Vodă n-a suportat mustrările mitropolitului. Fără judecată, l-a silit pe ierarh să-şi părăsească scaunul, pe care-l ocupase doar un an, şi să fie pus sub pază în Mănăstirea „Sfântul Sava”, din Iaşi.
Ierarhul Teodosie a stat închis acolo până la revenirea în ţară a blândului mitropolit Dosoftei, care l-a eliberat pe Teodosie din surghiunul său. Atunci Teodosie s-a retras în părţile Ţării de Jos și a vieţuit și la Focşani, și la Bogdana, iar în acest răstimp s-a îngrijit mai ales de reconstruirea Schitului Brazi, unde a ridicat o nouă biserică şi chilii, aşezând acolo monahi pe care i-a pus sub ascultarea egumenului Zaharia, care vieţuise o perioadă la Sfântul Munte Athos.
În anul 1688, când se afla la Focşani, a fost răpit şi dus în Ţara Românească, unde , timp de 10 săptămâni a fost chinuit de rudele lui Dumitrașcu Vodă, fostul domnitor al Moldovei. După ce a scăpat și din această încercare, ierarhul Teodosie s-a ocupat de sfintele lăcaşuri din ţinutul Vrancei, și a pregătit tot ce era necesar pentru construcția altor trei schituri.
În toamna anului 1694, tătarii au năvălit din nou în Moldova, au distrus biserici și i-a jefuit pe creștini. La Schitul Brazi a venit o ceată de tătari, care l-au schingiuit pe arhiereul Teodosie care i-au cerut acestuia să le dea agoniseala mănăstirii şi odoarele sfântului locaş. Pentru că ierarhul a refuzat, păgânii l-au chinuit și, în final l-au decapitat. Noaptea, ierarhul a fost îngropat în grabă de câţiva credincioşi. Ierarhul a primit cununa muceniciei şi a suferit pentru Biserică și pentru dragostea de Dumnezeu .
Prin minune, în anul 1842, s-au descoperit cinstitele sale moaşte. Astăzi, moaştele Sfântului se află tot la Mănăstirea Brazi, lângă oraşul Panciu din Vrancea și este izvor de vindecări şi de alinare sufletească pentru toţi credincioșii care vin să-l cinstească.
Viaţa Sfinţitului Mucenic Teodosie, râvna lui pentru ridicarea de sfinte locaşuri şi pentru cinstirea celor sfinte, răbdarea tuturor suferinţelor şi prigonirilor nedrepte la care a fost supus, jertfa martirică, au făcut ca ierarhul să fie întotdeauna cinstit cu evlavie de dreptslăvitorii creştini, fiind canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2003.
