Praznicul celor 40 Mucenici din cetatea Sevastia. Tradiţii pentru spor şi sănătate
La prima sărbătoare din Postul Paştelui, orânduită în ziua de 9 martie (22 martie după stilul vechi), sunt prăznuiţi Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia, martirizaţi în ţinutul Capadochiei în timpul împăratului roman Licinius.
Tot în această zi, sunt sărbătoriţi şi cei care nu-şi găsesc prenumele în rândul sfinţilor în calendarul ortodox.
Istoricul sărbătorii
Mucenicii din Sevastia erau soldaţi creştini ( romani, greci şi armeni), înrolaţi în Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia.
În anul 320, guvernatorul Armeniei, Agricole, renumit în epocă pentru ura lui îndreptată împotriva creştinilor, a aflat că 40 de soldaţi din subordinea sa sunt creştini convinşi. De aceea, ei nu se închinau idolilor adulaţi de guvernatorul Armeniei. Aflând aceste veşti neplăcute, guvernatorul Agricole i-a întemniţat pe soldaţii creştini şi, timp de 8 zile, i-a ademenit cu daruri, apoi i-a bătut cu pietre, aşa cum era obiceiul acelor timpuri. Nici o strategie nu i-a convins pe soldaţi să renunţe la credinţa creştină. Atunci, guvernatorul Agricole le-a aplicat altă pedeapsă. Profitând de faptul că în acea perioadă a anului apa lacului Sevastia era foarte rece, soldaţii creştini au fost obligaţi să petreacă o noapte în apa foarte rece a lacului. La miezul nopţii, unul dintre soldaţi n-a mai suportat gerul, a ieşit din apa a lacului şi a intrat în baia caldă cu care-i ademenea guvernatorul, pentru ca ei să renunţe la creştinism. La scurt timp, soldatul a murit. Un temnicier a observat că lipseşte un soldat. Atunci, fiind impresionat de suferinţa condamnaţilor, temnicierul a sărit în lac, alături de ceilalţi soldaţi şi s-a declarat creştin.
La locul martirajului s-au petrecut multe minuni
Sfinţii părinţi spun că, în noaptea pătimirii lor, la locul martirajului s-au petrecut numeroase minuni: apa lacului s-a încălzit şi gheaţa s-a topit. În acest timp, în mod surprinzător, 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra soldaţilor-mucenici. A doua zi însă, condamnaţii la moarte erau vii. De aceea, guvernatorul Agricole a hotărât să-şi ducă misiunea până la capăt: el a poruncit ca osândiţii să fie scoşi din lac, să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie lăsaţi să-şi dea sufletul pe malul lacului. În scurt timp, porunca guvernatorului a fost împlinită. Cu ultimele puteri, fiecare soldat s-a închinat, rostind un evlavios „Amin!”, apoi şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu.
Soldaţii martiri pe care-i prăznuim la 9 martie erau romani, greci şi armeni şi se numeau: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aeţius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
Martirajul s-a petrecut în toamna anului 303
Potrivit unor documente descoperite după data martirajului, petrecut prin toamna anului 303, trupurile osândiţilor au fost arse, iar oasele, care au rămas neatinse de foc, au fost găsite într-o râpă a lacului. Astfel că, după moarte, creştinii au adunat aceste sfinte odoare şi, în timp, moaştele Mucenicilor au fost răspândite în zeci de biserici ortodoxe.
„ Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia, prin viaţa lor au demonstrat lumii întregi că dumnezeirea şi omenitatea s-au unit neschimbător şi neamestecat pe vecie, într-o singură persoană a Domnului Iisus Hristos pentru care Sfinţii 40 de Mucenici şi-au dat viaţa. Martirajul Mucenicilor din Sevastia reprezintă dăruirea lor totală pentru credinţa în Hristos”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu)
La Moşii de Mărţişor sunt pomeniţi moşii şi strămoşii noştri
În calendarul popular, în sâmbăta care precede Sărbătoarea Mucenicilor, dar şi în ziua lor de prăznuire, sunt pomeniţi moşii şi strămoşii noştri, iar sărbătoarea populară poartă numele de Moşii de Mărţitor.
Sărbătoarea creştină, asemenea celei populare se ţine cu mâncare de post. În această zi se consumă, mai ales, preparate specifice, ce poartă diferite denumiri : colăcei numiţi simbolic mucenici, sfinţişori, bradoşi sau boboneţi.
Mucenicii reprezintă ziua de hotar între iarnă şi vară
Sărbătoarea Mucenicilor marchează începutul anului agrar, un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.
Ogoarele sunt stropite cu agheasmă
În tradiţia populară, în zonele rurale, în această zi plugurile tuturor gospodarilor erau adunate pe islazul sătesc şi preotul făcea o slujbă de sfinţire a apei. Cu această agheasmă se stropeau plugurile şi toate uneltele agricole. Gospodarii mergeau în procesiune pe ogoare şi fiecare plugar trasa prima brazdă pe ogorul său.
Astăzi se mai păstrează tradiţia ca ogoarele şi grădinile să fie stropite cu agheasmă, simbolul sănătăţii şi prosperităţii.
Mucenicii participă la un ritual de dezgheţare a pământului
Tradiţia populară spune că în ziua praznicului, Sfinţii Mucenici se întâlnesc şi participă la un ritual de dezgheţare a pământului şi de „ slobozire” a căldurii pe ogoare şi în grădini. Şi în zilele noastre, se mai păstrează obiceiul ca vârstnicii satelor să mai „bată” pământul în această zi cu bâtele spunând: „Intră frig şi ieşi căldură,/ Să ne fie vremea bună/pentru plug şi arătură”. Totodată, prin această acţiune
magică, bătrânii înarmaţi cu bâte sau cu maiuri vor să trezească forţele adormite ale pământului. În acelaşi scop se aprind şi focurile rituale în curtea gospodăriilor.
În ziua praznicului aflăm prognoza vremii
În ziua Sfinţilor Mucenici se face prognoza vremii până la sfârşitul anului. De secole, se spune că, dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti. Însă, dacă tună în timpul zilei, este un semn bun: va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii.
În schimb, dacă în ajunul sărbătorii este vreme rece şi îngheaţă pământul, în mod cert, va urma o toamnă lungă.
Ritual care aduce sporul în gospodărie
În Muntenia, femeile stropesc obiectele din gospodărie cu agheasmă cu ajutorul unui pămătuf de busuioc: vasele în care gătesc de post, apoi pe cele folosite la prepararea bucatelor pentru sărbătorile de familie, lucrurile de îmbrăcăminte şi proviziliile din cămară, pentru a avea hrană până la recolta următoare.
În finalul procesiunii, se tămâiază încăperile casei, cu excepţia băii.
Pentru a avea o căsnicie frumoasă
În ziua Mucenicilor se mai împart câte 40 de nuci frumoase, în coajă, tinerilor căsătoriţi, pentru a avea o căsnicie frumoasă, iar membrii familiei să fie mereu sănătoşi.
Pentru avea spor la bani
Pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin se consumă o lingură de seminţe de floarea-soarelui sau de dovleac.
Să nu daţi bani cu împrumut!
În ziua Sfinţilor Mucenici, cu excepţia bucatelor care se împart în memoria rudelor decedate, pentru bună-sporire în familie, nu se dau bani cu împrumut.
Tradiţia de preparare a mucenicilor
Tradiţia de preparare a mucenicilor în familie se respectă în toate zonele ţării. Femeile pregătesc 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori sau mucenici”, în funcţie de zona geografică. Mucenicii împletiţi din aluat dospit au forma cifrei opt şi reprezintă simbolul echilibrului cosmic. Mucenicii copţi sunt unşi cu miere, iar deasupra se presară nucă măcinată, un simbol al belşugului .
Mucenicii amintesc de soldaţii martiri din Sevastia
În Muntenia, există tradiţia preparării mucenicilor cu „zeamă”. Mucenicii sunt făcuţi tot din aluat, în forma cifrei opt, ca o siluetă umană, iar deasupra se toarnă un sirop preparat din apă, miere şi mirodenii. În farfurie se adaugă nucă. În localităţile din Sudul ţării, se prepară mucenici figurine din aluat în forma cifrei opt cu zeamă. Aceştia se usucă, apoi se fierb în apă, cu zahăr şi mirodenii, iar în farfurie se adaugă nucă măcinată. Figurinele din aluat sunt simbolul mucenicilor, iar siropul aminteşte de lacul îngheţat, unde creştinii au primit cununa mucenicească. După preparare, mucenicii se duc la biserică pentru a fi binecuvântaţi de preoţi, iar primele porţii de mucenici se împart săracilor, copiilor din vecini, apoi rudelor.
Tradiţia celor 40 de pahare cu vin roşu
9 Martie, deşi este o sărbătoare religioasă, românii respectă tradiţiile folclorice. Deseori, bărbaţii respectă un obicei străvechi de a „bea” 40 de pahare cu vin roşu ( un pahar în memoria fiecărui mucenic). În unele zone geografice se consumă chiar 44 de pahare, după tradiţia geto-dacilor, care susţineau că au fost 44 de mucenici. Această tradiţie datează din moşi-strămoşi, când se credea că „ porţia” de 40 de pahare cu vin simbolizează puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă.
Cei care nu pot să consume mult vin, tradiţia spune că trebuie să se stropească cu vin oşu pentru a fi viguroşi tot anul.
„Pupoiul”îl alege pe norocosul familiei
În judeţul Gorj, în dimineaţa praznicului de Mucenici, bătrânele
satelor nu se abat de la tradiţia seculară. Ele prepară din mălai un “pupoi” ( o turtă mare) şi socotesc 44 de semne pe suprafaţa “pupoiului”. După preparare, bătrânele pun mai multe monede în aluatul “Pupoiului”, iar acesta este aşezat într-o tavă care se pune în cuptor. Când s-a copt, “pupoiul” se unge cu miere şi se taie în bucăţi, în funcţie de numărul copiilor din acea familie. Copilul care găseşte primul o monedă este considerat “Pupoiul” casei, adică este norocosul familiei.
După ce împlinesc acest ritual, bătrânele mai pregătesc un “ pupoi” pe care îl dau de pomană împreună cu un fuior de lână şi mai multe poame ( fructe uscate). Fuiorul, spune tradiţia populară, reprezintă firul vieţii care se toarce. Acesta aminteşte an de an că fiecare sărbătoare trebuie cinstită aşa cum se cuvine şi fiecare zi trebuie trăită cât mai frumos.
O ofrandă specială numită “Uitata”
Odată cu mucenicii, se prepară şi o turtă cu înfăţişare de om, dar fără ochi, numită “Uitata”. Turta “Uitata” este purtată de copiii familiei în jurul focului ritual. După accea, copiii mănâncă turta “ Uitata “ cu miere, iar acest ritual se respectă în memoria morţilor din familie, care n-au fost pomeniţi în zilele de moşi din timpul anului. .
La începutul primăverii
În ziua de Măcinici, gunoaiele din gospodărie , din grădini şi de pe ogoare se ard, ca să vină primăvara mai curând. Peste focuri sar tinerii- flăcăi şi fete-, pentru a-şi purifica trupul. Începutul primăverii, marcat de ziua Măcinicilor, este evidenţiat şi de alte obiceiuri, credinţe şi practici magice: Există credinţa că în noaptea de Măcinici se deschid mormintele şi Porţile Raiului, iar spiritele morţilor sunt aşteptate de rude cu focuri aprinse şi mese întinse.
Retezatul stupilor
De Mucenici, stupii se scot de la iernat şi se taie primele corzi de viţă de vie pentru ca aceasta să aibă rod bogat.
