Praznicul Sfântului Pantelimon, ocrotitorul medicilor şi tămăduitorul bolnavilor. Istoricul sărbătorii
La 27 iulie, creştinii îl prăznuiesc cu evlavia cuvenită pe Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi, ocrotitorul medicilor şi tămăduitorul bolnavilor. Tradiţia creştină spune că Pantelimon, fratele spiritual al Sfântului Ilie, se face mijlocitor pe lângă acesta pentru a fi mai îngăduitor cu credincioşii care cad în păcatele lumeşti.
Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a făcut minuni în timpul vieţii, iar în zilele noastre continuă şirul minunilor pentru cei care se roagă la moaştele sale.
Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 275. (d. Hristos) în vechea cetate Nicomidia din Asia Mică (localitatea Ismit din Turcia de astăzi), într-o familie înstărită. Tatăl său, Eustorgius, senator în Imperiul Roman, era păgân, iar mama sa, Evula, era creştină, îl slăvea în taină pe Hristos şi îi vorbea fiului ei despre tainele credinţei în nemurire. Mama Sfântului Pantelimon este pomenită în calendarul ortodox în ziua de 30 martie.
La naştere, a primit un nume păgân
La naştere, Pantelimon a primit numele de Pantoleon, un nume păgân (în traducere "cel puternic în toate ca un leu"). Sub influenţa mamei, în copilărie a fost atras de învăţătura creştină. Din păcate, iubitoarea lui mamă a murit prematur, iar după plecarea ei la cele veşnice, Panteleon şi-a îndreptat atenţia asupra filozofiei. Tatăl său l-a îndrumat la şcolile de renume ale timpului şi Panteleon a terminat cu succes Şcoala de Medicină din Nicomidia. Apoi, pentru ucenicie, tânărul medic a fost încredinţat, renumitului medic Eufrosin. Sub îndrumarea acestuia, Panteleon ş-a însuşit cele mai solide cunoştinţe în medicină şi a devenit un medic foarte apreciat de bolnavi. În acelaşi timp, pentru tratamentele pe care le făcea, tânărul doctor nu accepta să primească plată. De aceea, în epocă Panteleon s-a bucurat de renumele de „doctor fără de arginţi”. Pentru competenţa sa profesională, despre care se vorbea în tot ţinutul, chiar împăratul Maximilian (unul cei patru tetrarhi care conduceau Imperiul Roman în acea perioadă) intenţiona să-l cheme la palat în calitate de medic personal.
Întâlnirea cu preotul creştin Ermolae i-a schimbat viaţa
Schimbarea cea mare din viaţa lui Pantoleon a avut în momentul întâlnirii sale cu bătrânul preot creştin Ermolae. Acesta i-a arătat tânărului medic că doar Hristos poate să vindece, prin sau mai presus de oameni. În numeroasele discuţii, preotul l-a învăţat pe Panteleon că numai Hristos este singurul doctor adevarat, al sufletelor şi al trupurilor.
Medicul a testat învăţătura preotului
Într-o zi, când se întorcea de la Ermolae, Pantoleon a găsit pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Atunci, medicul a vrut să testeze învăţătura lui Ermolae şi a chemat în ajutor numele lui Hristos. Minunea s-a împlinit: copilul a înviat, iar năpârca a murit.
După această minune, medicul a primit taina botezului
După această întâmplare, Panteleon a primit taina sfântului botez; el a fost botezat de preotul Ermolae cu numele de Pantelimon (în traducere "cel cu totul milostiv").
Prin harul său, Pantelimon a vindecat boli incurabile
După primirea Sfântului Botez, Pantelimon a vindecat mai multe boli incurabile şi a făcut minuni şi prin harul primit, şi prin tratamentele indicate bolnavilor.
Prin credinţă şi prin harul primit de la Dumnezeu, spune Evanghelia, Sfântul Pantelimon a reuşit să vindece un orb din naştere. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, ajungând şi la urechile împăratului Maximilian. Acesta l-a chemat pe cel căruia Pantelimon îi redase vederea şi l-a întrebat prin ce mijloace doctorul a reuşit această minune. În faţa împăratului, omul a răspuns fără ezitare: Pantelimon l-a vindecat chemând numele lui Hristos.
Pantelimon şi-a convins tatăl să se boteze şi să îmbrăţişeze credinţa creştină, iar după moartea acestuia şi-a împărţit averea săracilor
După moartea tatălui său, Pantelimon şi-a împărţit averea săracilor, eliberându-i pe toţi sclavii de pe domeniile familiei sale.
Cei patru tetrarhi romani au revocat drepturile creştinilor
Chiar în acel timp ( în anul 303), împăratul Diocleţian şi ceilalţi trei tetrarhi (Maximilian, Galerius şi Constantin Chlorus) au emis o serie de edicte prin care erau revocate drepturile legale ale creştinilor şi le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiţionale din Roma antică, îndeosebi închinarea la statuile zeilor din temple şi aducerea de jertfe acestora. Din această cauză, împăratul Maximilian, închinător la idoli, a poruncit ca Pantelimon să fie adus în faţa lui şi i-a cerut să se lepede de credinţa sa.
Împăratul l-a somat pe Pantelimon să se inchine idolilor
Împăratul Maximilian i-a reproşat sfântului că i-a trădat încrederea pe care i-o acordase şi l-a acuzat că îl insultă pe Asclepios (zeul medicilor şi al tămăduirii la grecii antici şi la romani), dar şi pe ceilalţi zei, prin credinţa sa în Hristos, "un om mort prin crucificare", cum l-a numit împăratul. Sfântul i-a răspuns că atât credinţa cât şi încrederea faţă de adevăratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogăţiilor şi onorurilor acestei lumi de deşertăciune şi pentru a-şi întărări cele spuse, i-a spus împăratului că el poate să facă dovada.
Împăratul Maximilian l-a somat deseori pe Pantelimon să se lepede de credinţa în Hristos: După ce a vindecat un orb, împăratul Maximilian a insistat ca Pantelimon să creadă şi să se închine la idolii la care se închina el. De fiecare dată, Sfântul Pantelimon a refuzat să se închine idolilor, mărturisind din nou, cu multă tărie, că nu renunţă la credinaţa în Iisus Hristos.
Pantelimon a vindecat un paralitic
A fost adus un paralitic, asupra căruia preoţii păgâni rostiseră numeroase incantaţii, dar eforturile lor au rămas fără rezultat. Atunci Pantelimon l-a luat pe paralitic de mână invocând numele lui Hristos. La scurt timp, paraliticul a început să meargă. Văzând minunea, numeroşi păgâni împreună cu preoţii lor păgâni au insistat pe lângă împărat să fie ucis acest rival periculos.
Împăratul a poruncit ca Pantelimon să fie decapitat
Deşi Pantelimon a fost supus celor mai cumplite torturi ce se practicau în acele vremuri (bătăi cumplite şi schingiuiri), în mod surprinzător, credinciosul doctor a rămas nevătămat. Totodată, împăratul a fost şocat de refuzul ferm al doctorului creştin de a se închina zeilor păgâni, dar şi de puterea credinţei lui Pantelimon. În final, răazbunarea împăratului a fost cumplită: el le-a cerut soldaţilor să-l decapiteze pe Pantelimon.
La decapitarea doctorului creştin s-a împlinit o minune
Doctorul şi-a întins grumazul, iar când capul i-a căzut a curs lapte din gâtul lui, trupul său a devenit alb ca zapada, iar măslinul uscat, de care fusese trupul doctorului creştin, a înverzit din nou şi a rodit cu fructe din belsug. Soldaţii care au primit ordin să ardă trupul Sfântului, l-au încredinţat credincioşilor să-l îngroape.
Capul Sfântului este păstrat în Mănăstirea Rusikon
Capul Sfântului Pantelimon este păstrat şi venerat la Mănăstirea Sfântul Pantelimon ("Rusikon") de la Muntele Athos, iar o icoană a Sfântului Pantelimon, care datează din secolul al XIII-lea, este adăposită la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai.
Pelerinajul moaştelor
Părticele din moaştele Sfântului Pantelimon se păstrează şi în ţara noastră. Acestea au fost aduse din Orientul Apropiat de preotul Dimitrie Popescu şi au fost donate, în anul 1931, Catedralei Episcopale din Constanţa, iar acestea au fost aşezate într-o raclă de argint, sub un baldachin, lângă Sfântul Altar.În anul 1950, sediul episcopal a fost mutat la Galaţi, iar Preasfinţitul Chesarie Păunescu, Episcopul Dunării de Jos, a dus moaştele Sfântului Pantelimon la Galaţi, unde au rămas până în anul 1993, când s-a reînfiinţat Arhiepiscopia Tomisului şi Înalt Prea Sfinţitul Lucian Florea a readus sfintele moaşte la Constanţa, în Catedrala Arhiepiscopală "Sfinții Apostoli Petru şi Pavel".
Biserici care adăpostesc părticele din moaştele Sfântului
În Bucureşti, bisericile care se bucură de darul de a adăposti prezenţa unei părticele din Moaştele Sfântului Pantelimon, unde credincioşii vin să-i ceară ajutor Sfântului, sunt următoarele:
Biserica Sfântul Stelian Lucaci (str. Logofat Udrişte, nr.3, sectorul III); Biserica Sfântul Dumitru Poştă (str. Poştei nr.2, sector I -în spatele Muzeului de Istorie a României), Mănăstirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58, sectorul II), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupeţii Noi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare ((Aleea Valea Boteni- str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, str. Stavropoleos, nr 4, sector III, Biserica Sfântul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123), Biserica Sfântul Pantelimon (str. Iancu Capitan, nr. 24).
“Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a împletit credinţa cu ştiinţa , dându-i rezultate benefice şi folositoare pentru toţi cei care-l căutau. Sfântul a avut puteri miraculoase ca şi Sfântul Ilie , fiind considerat de tradiţia bisericească ca frate mai mic al acestuia. Este bine ca şi noi să urmăm sfatul Sfântului Pantelimon de a avea credinţă ca şi el în toate darurile pe care le primim de la Dumnezeu, spre a le fructifica în folosul tuturor oamenilor, spre a noastră mântuire” ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Nouă Vineri din Bucureşti.
