Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Sfântului Pantelimon
La 27 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte cu fastul meritat pe Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi, ocrotitorul medicilor şi tămăduitorul bolnavilor, cel care a făcut minuni în timpul vieţii şi face minuni şi astăzi prin moaştele sale..."
Referindu-se la Sfântul Pantelimon, un doctor model, slujitor creştin care a urmat exemplul lui Hristos, părintele Boca ne-a lăsat un emoţionant cuvânt de învăţătură: "Să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească." Drept aceea, să fim îngăduitori, să fim iertători, să fim binevoitori şi atunci suntem, cu siguranţă, mergători pe calea Sfântului Mare Mucenic, doctor fără de arginţi şi tămăduitor Pantelimon. Să rostim des această scurtă rugăciune, înaintea icoanei sale:” Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre”.
Istoricul sărbătorii
Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 275 în antica cetate Nicomidia din Asia Mică, (astăzi, localitatea Ismit din Turcia), într-o familie înstărită. Tatăl său, Eustorgius, senator în Imperiul Roman, era păgân, iar mama sa, Evula, era creştină şi este pomenită în calendarul ortodox la data de 30 martie. Mama sa îl slăvea pe Hristos în secret, şi-i vorbea fiului ei despre tainele credinţei în nemurire. La naştere, el a primit numele de Pantoleon (în traducere "cel puternic în toate ca un leu").
În copilărie, sub influenţa mamei sale, Panteleon a fost atras de învăţătura creştină. După moartea prematură a acesteia, fiul ei şi-a îndreptat atenţia asupra filozofiei. Tatăl său l-a îndrumat la şcolile de renume ale timpului şi Panteleon a terminat cu succes Şcoala de Medicină din Nicomidia. Apoi, pentru ucenicie, tânărul medic a fost încredinţat, renumitului medic Eufrosin, iar acesta l-a ajutat să-şi însuşească cele mai solide cunoştinţe în medicină. Astfel, Panteleon a devenit un medic foarte apreciat şi căutat de bolnavi.
În acelaşi timp, pentru tratamentele pe care le făcea, tânărul doctor nu accepta să primească plată. De aceea, în epocă şi-a căpătat renumele de „doctor fără de arginţi”. Pentru competenţa sa profesională, despre care se vorbea în tot ţinutul, chiar împăratul Maximilian (unul dintre cei patru tetrarhi care conduceau Imperiul Roman în acea perioadă) intenţiona să-l cheme la palat în calitate de medic personal.
Schimbarea cea mare din viaţa lui Pantoleon a avut în momentul întâlnirii sale cu bătrânul preot creştin Ermolae, care i-a arătat tânărului medic că doar Hristos poate să vindece, prin sau mai presus de oameni. Trecând adesea prin faţa casei unde locuia preotul creştin, Panteleon a fost invitat de acesta să intre în casă.
În numeroasele discuţii, preotul l-a învăţat pe Panteleon că numai Hristos este singurul doctor adevarat, al sufletelor şi al trupurilor.
Într-o zi, când se întorcea de la Ermolae, Pantoleon a găsit pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă.
Atunci, medicul a vrut să testeze învăţătura lui Ermolae şi a chemat în ajutor numele lui Hristos. Minunea s-a împlinit: copilul a înviat, iar năpârca a murit. După această întâmplare, Panteleon a primit taina sfântului botez; el a fost botezat de preotul Ermolae (Sfântul Mucenic Ermolae, pomenit în calendarul ortodox la 26 iulie), cu numele de Pantelimon (în traducere "cel cu totul milostiv").
După primirea Sfântului Botez, Pantelimon a vindecat mai multe boli incurabile şi a făcut minuni şi prin harul primit, şi prin tratamentele indicate bolnavilor. Totodată, el a reuşit să-şi convingă tatăl să îmbrăţişeze credinţa creştină şi, după moartea acestuia, şi-a împărţit averea săracilor, eliberându-i pe toţi sclavii de pe domeniile familiei sale.
Prin credinţă şi prin harul primit de la Dumnezeu, spune Evanghelia, Sfântul Pantelimon a reuşit să vindece un orb din naştere. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, ajungând şi la urechile împăratului Maximilian.
Acesta l-a chemat pe cel căruia Pantelimon îi redase vederea şi l-a întrebat prin ce mijloace doctorul a reuşit această minune. În faţa împăratului, omul a răspuns fără ezitare: Pantelimon l-a vindecat chemând numele lui Hristos.
Chiar în acel timp ( în anul 303), împăratul Diocleţian şi ceilalţi trei tetrarhi (Maximilian, Galerius şi Constantin Chlorus) au emis o serie de edicte prin care erau revocate drepturile legale ale creştinilor şi le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiţionale din Roma antică, îndeosebi închinarea la statuile zeilor din temple şi aducerea de jertfe acestora. Din această cauză, împăratul Maximilian, închinător la idoli, a poruncit ca Pantelimon să fie adus în faţa lui şi i-a cerut să se lepede de credinţa sa.
Maximilian i-a reproşat sfântului că i-a trădat încrederea pe care i-o acordase şi l-a acuzat că îl insultă pe Asclepios (zeul medicilor şi al tămăduirii la grecii antici şi la romani), dar şi pe ceilalţi zei, prin credinţa sa în Hristos, "un om mort prin crucificare", cum l-a numit împăratul.
Sfântul i-a răspuns că atât credinţa cât şi încrederea faţă de adevăratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogăţiilor şi onorurilor acestei lumi de deşertăciune şi pentru a-şi întărări cele spuse, i-a spus împăratului că el poate să facă dovada. A fost adus un paralitic, asupra căruia preoţii păgâni rostiseră numeroase incantaţii, dar eforturile lor au rămas fără rezultat.
Atunci Pantelimon l-a luat pe paralitic de mână invocând numele lui Hristos. La scurt timp, paraliticul a început să meargă. Văzând minunea, numeroşi păgâni împreună cu preoţii lor păgâni au insistat pe lângă împărat să fie ucis acest rival periculos.
Pantelimon a fost somat să renunţe la credinţa în Hristos
Împăratul Maximilian l-a somat pe Pantelimon să se lepede de credința sa, dar Sfântul Pantelimon a refuzat să se închine idolilor şi a mărturisit din nou, cu multă tărie, credinţa sa în Iisus Hristos. Pantelimon nu s-a lăsat înspăimântat nici de bătăile cumplite la care a fost supus, nici de schinjuiri, iar credinciosul doctor a rămas nevătămat. Impresionat de refuzul ferm de a se închina zeilor păgâni şi de puterea credinţei lui, împăratul a cerut decapitarea Sfântului.
Capul Sfântului, în Muntele Athos
O icoană a Sfântului Pantelimon care datează din secolul al XIII-lea este adăposită la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, iar Capul Sfântului Pantelimon se păstrează la Mănăstirea Sfântul Pantelimon ("Rusikon") de la Muntele Athos.
Pelerinajul moaştelor
Părţi din moaştele Sfântului Pantelimon se păstrează şi în România. Părticelele au fost aduse din Orientul Apropiat de preotul Dimitrie Popescu şi donate, în anul 1931, Catedralei Episcopale din Constanţa, iar acestea au fost aşezate într-o raclă de argint, sub un baldachin, lângă Sfântul Altar.În anul 1950, sediul episcopal a fost mutat la Galaţi, iar Preasfinţitul Chesarie Păunescu, Episcopul Dunării de Jos, a dus moaştele Sfântului Pantelimon la Galaţi, unde au rămas până în anul 1993. Atunci, s-a reînfiinţat Arhiepiscopiei Tomisului şi Înalt Prea Sfinţitul Lucian Florea a readus sfintele moaşte la Constanţa, în Catedrala Arhiepiscopală "Sfinții Apostoli Petru şi Pavel".În fiecare an, la data de 26 iulie (în ajunul prăznuirii sfântului) Arhiepiscopul Tomisului conduce procesiunea cu moaştele sfântului prin localitate.
Biserici care adăpostesc părticele din moaştele Sfântului
În Bucureşti, bisericile care se bucură de darul de a adăposti prezenţa unei părticele din Moaştele Sfântului Pantelimon, unde credincioşii vin să-i ceară ajutor Sfântului, sunt următoarele:
Biserica Sfântul Stelian Lucaci (str. Logofat Udrişte, nr.3, sectorul III); Biserica Sfântul Dumitru Poştă (str. Poştei nr.2, sector I-în spatele Muzeului de Istorie a României), Mănăstirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58, sectorul II), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupeţii Noi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare ((Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, str. Stavropoleos, nr 4, sector III, Biserica Sfântul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123), Biserica Sfântul Pantelimon (str. Iancu Capitan, nr. 24).
“Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a împletit credinţa cu ştiinţa , dându-i rezultate benefice şi folositoare pentru toţi cei care-l căutau. Sfântul a avut puteri miraculoase ca şi Sfântul Ilie , fiind considerat de tradiţia bisericească ca frate mai mic al acestuia. Este bine ca şi noi să urmăm sfatul Sfântului Pantelimon de a avea credinţă ca şi el în toate darurile pe care le primim de la Dumnezeu, spre a le fructifica în folosul tuturor oamenilor, spre a noastră mântuire” ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Nouă Vineri din Bucureşti. Tradiţii pentru spor şi sănătate
Sărbătoarea anticipează plecarea verii
Tradiţia populară spune că în ziua Sfântului Pantelimon, cerbul iese din apă şi aceasta începe să se răcească.
Tot acum, frunza teiului se întoarce pe dos, un semn că deplânge plecarea verii şi apropierea iernii.
Se mănâncă porumb şi dovlecei
În această zi, potrivit tradiţiei populare, se mănâncă preparate din porumb şi dovlecei, pentru a fi mai viguroşi în timpul iernii.
În fiecare gospodărie este bine să se consume porumb şi dovlecei fierţi, pentru ca în viaţa credinciosului să nu apără obstacole care să-i tulbure liniştea şi sporul casei .
Credincioşii împart săracilor multe fructe
În ziua praznicului “doctorului fără de arginţi”, credincioşii împart celor săraci multe fructe, pentru ca poamele să nu fie viermănoase în anul următor. .
Nu se lucrează în ziua praznicului
De asemenea, se mai spune că, pentru a fi sănătoşi, oamenii nu trebuie să lucreze în ziua acestui praznic. Cei care nu respectă tradiţia se pot îmbolnăvi de afecţiuni grave sau pot avea parte de necazuri şi de pagube în viaţa de familie.
Sfântul îi apără pe oameni de necazuri şi de durere. El merge însă din casă-n casă şi-l pedepseşte pe cel care-l găseşte lucrând.
Dacă gospodina toarce în acestă zi, Sfântul o pedepseşte şi-i moare vaca. În schimb, dacă oamenii respectă sărbătoarea şi nu lucrează, în această zi nu va cădea grindina.
Sfântul aduce noroc şi recolte bogate
Sătenii îl cinstesc pe Sfântul Pantelimon pentru ca acesta să le dăruiască şi în anul următor o recoltă bogată, multe fructe care să nu fie viermănoase. De asemenea, Pantelimon însoţeşte vara şi o roagă să revină în anul următor tot atât de mănoasă, ca în anul precedent. Sătenii îl serbează pe Sfântul Pantelimon pentru a avea şi o recoltă bogată de pepeni.
Sfântul Pantelimon, care a călătorit mult, împlineşte dorinţele călătorului, îl ajută să călătorească cu bine şi cu noroc.
Sfântul Pantelimon este sărbătorit şi de cojocari pentru ca aceştia să aibă bani şi spor în munca lor.
Sfântul ocroteşte gospodăriile de grindină
Credincioşii îl sărbătoresc pe Sfântul Pantelimon pentru ca acesta să le păzească gospodăriile de grindină şi pentru a le purta noroc celor care călătoresc.
Sfântul alungă paguba, neliniştea şi teama
Credincioşii spun că Sfântul Mucenic Pantelimon alungă paguba, teama şi neliniştea din casele celor care-l cinstesc prin rugăciune, dăruind săracilor poame, pepeni, dovlecei şi porumb.
Rugăciuni pentru tămăduire de boli
Credincioşii trebuie să -l prăznuiască pe Sfântul Tămăduitor pentru ca acesta să-i apere de boli, iar orbii şi şchiopii este bine să se roage pentru ca Sfântul să le uşureze suferinţa.
Sfântul Tămăduitor, mijlocitor pe lângă Sfântul Ilie
Pantelimonul se serbează ca un sfânt mijlocitor pe lângă Sfântul Ilie pentru ca acesta să fie mai îndurător cu oamenii pentru păcatele lor şi să-i apere de grindină şi de furtuni.
