Rolls-Royce Ghost – Castelul bântuit

Deschizi uşa. În slow motion. Aştepţi un scârţâit care nu mai vine. Intri. Aştepţi să auzi paşi în urma ta. Uşa se închide după tine. Tresari. Te aşezi în fotoliul din piele bej. Bine ai venit. Te afli în castelul bântuit Rolls-Royce Ghost.

O comoară pe roţi, o maşină care spune totul despre cei care se află la bord. În spate, stă şeful. VIP-ul. Patronul. Prinţul din castelul pe roţi. Chiar dacă va coborî din maşină în bermude şi în şlapi. Cel de la volan este la costum chiar şi când sunt 40 de grade afară. El este şoferul unui om care îşi permite asemenea maşină.

Am fost şi eu şoferul, fără costum, ce-i drept, dar sigur am avut temperatura de 40 de grade. Te trec toate apele la volanul lui Ghost, pentru că nu ştii cu ce să începi. Da, are volan, are pedale, ca toate celelalte. Dar nu este ca toate celelalte.

În Ghost, te bântuie gândul că trebuie să conduci altfel, să te ridici la nivelul maşinii, să-i faci plecăciuni şi să-i mulţumeşti cu palmele împreunate, să o complimentezi, să o ridici în slăvi, ca nu cumva tiranicul şi titanicul Rolls să tragă pe dreapta şi să te dea jos de la volan.