Până la ce vârstă poți avea o viață sexuală activă? Explicațiile unui medic

Menopauza nu înseamnă sfârșitul vieții sexuale. O pacientă de peste 80 de ani, care are în continuare contacte sexuale regulate, a ajuns la medic după ce s-a confruntat mult timp cu usturimi intime, urinări frecvente și pierderi de urină. Cazul, prezentat de un medic ginecolog, atrage atenția asupra unei afecțiuni care poate fi confundată cu infecțiile urinare și care poate afecta sănătatea intimă a femeilor chiar și la decenii după instalarea menopauzei.

Până la ce vârstă poți avea o viață sexuală activă? Foto: arhiva

Viața sexuală nu are o limită de vârstă prestabilită. Atât timp cât starea de sănătate permite, iar persoana își dorește să rămână activă sexual, intimitatea poate continua inclusiv după 80 de ani. Cu toate acestea, schimbările hormonale asociate menopauzei pot provoca simptome care afectează confortul și calitatea vieții.

Un caz relatat de dr. Tamara Sava, medic primar obstetrică-ginecologie, evidențiază importanța diagnosticării corecte a problemelor intime la femeile în vârstă. O pacientă de peste 80 de ani s-a prezentat la consultație după o perioadă îndelungată în care a avut simptome urinare și disconfort în timpul actului sexual, fără să obțină ameliorări semnificative în urma tratamentelor urmate.

O femeie de peste 80 de ani a cerut ajutor medical pentru usturimi și pierderi de urină

Pacienta s-a adresat medicului din cauza urinării frecvente, a senzației de arsură la nivelul vulvei și a pierderilor involuntare de urină în timpul efortului fizic. Examinările medicale au evidențiat un prolaps al organelor pelvine, o afecțiune care poate apărea odată cu înaintarea în vârstă.

„Am avut o pacientă de peste 80 de ani. S-a prezentat la consultație acuzând urinări frecvente, arsură vulvară și pierderi de urină la efort fizic. Acestea au fost principalele motive pentru care a venit la medic.

Am consultat-o, i-am recomandat investigațiile necesare și am constatat că are prolaps al organelor pelvine. Modificările legate de vârstă nu pot fi evitate”, explică dr. Tamara Sava, medic primar obstetrică-ginecologie, pe pagina sa de Facebook.

Simptomele de acest tip pot avea mai multe cauze și nu trebuie atribuite automat unei infecții urinare. Atunci când persistă în ciuda tratamentului, este importantă reevaluarea medicală pentru stabilirea diagnosticului corect.

Viața sexuală după menopauză: pacienta avea aproximativ patru contacte intime pe lună

Un detaliu care a atras atenția în acest caz este faptul că femeia își menținea activitatea sexuală și după vârsta de 80 de ani. Potrivit medicului, pacienta avea aproximativ patru contacte sexuale pe lună, însă se confrunta de mult timp cu usturimi în timpul actului sexual și cu simptome urinare supărătoare.

Deși consultase mai mulți medici și primise antibiotice și alte tratamente, rezultatele nu fuseseră cele așteptate.

„Un alt lucru interesant este că pacienta are o viață sexuală activă. Are contact sexual de aproximativ patru ori pe lună. De mult timp se confruntă cu senzație de arsură în timpul contactului sexual, pierderi de urină și simptome asemănătoare celor ale unei infecții urinare. A consultat de mai multe ori medici și a primit antibiotice și diferite tratamente, însă, de cele mai multe ori, fără un efect semnificativ”, povestește medicul.

Situația subliniază cât de important este ca simptomele persistente să fie investigate dincolo de suspiciunea unei cistite. Unele modificări ale țesuturilor genitale și urinare, asociate scăderii estrogenului după menopauză, pot produce manifestări asemănătoare unei infecții.

Sindromul genitourinar al menopauzei: de ce apar usturimile și uscăciunea vaginală

Una dintre posibilele cauze ale disconfortului intim după menopauză este sindromul genitourinar al menopauzei. Acesta este asociat scăderii nivelului de estrogen și poate afecta atât zona vulvovaginală, cât și tractul urinar inferior.

Pe măsură ce nivelul hormonilor estrogeni scade, țesuturile vaginale și vulvare își pot pierde din grosime și elasticitate, devenind mai fragile și mai uscate. Aceste schimbări pot favoriza apariția unor manifestări precum:

• uscăciune vaginală și disconfort intim;
• usturime sau senzație de arsură la nivelul vulvei;
• durere în timpul contactului sexual;
• urinări frecvente și senzație de urgență urinară;
• unele simptome urinare recurente și pierderi involuntare de urină.

„Există o afecțiune numită sindromul genitourinar al menopauzei, cunoscută și prin manifestările sale de atrofie vulvovaginală.

În perioada menopauzei, odată cu scăderea nivelului de estrogen, țesuturile vulvei și vaginului devin mai subțiri, mai fragile și mai uscate.

Din această cauză, pot apărea simptome precum urinări frecvente, usturime, senzație de arsură, infecții urinare recurente sau pierderi de urină. Aceste manifestări pot semăna foarte mult cu cele ale unei cistite”, explică dr. Tamara Sava.

Sindromul genitourinar al menopauzei nu este același lucru cu o infecție urinară, deși simptomele se pot suprapune. De aceea, diagnosticul trebuie stabilit de un medic, în funcție de manifestări, examenul clinic și investigațiile necesare.

Ce tratamente pot ajuta la ameliorarea simptomelor după menopauză

Tratamentul depinde de simptomele pacientei, de severitatea acestora și de istoricul său medical. În anumite situații, medicul poate recomanda estrogen administrat local, sub formă de cremă sau ovule vaginale, pentru ameliorarea uscăciunii și a disconfortului vulvovaginal.

„Tratamentul constă adesea în administrarea locală de hormoni, sub formă de ovule sau creme vaginale. În numeroase cazuri, după două-trei săptămâni de tratament corect, simptomele se ameliorează semnificativ”, precizează medicul.

Răspunsul la tratament diferă de la o persoană la alta. Terapia hormonală locală nu este potrivită în toate situațiile și trebuie recomandată în urma unei evaluări medicale, mai ales în cazul femeilor cu antecedente sau afecțiuni care pot influența alegerea tratamentului.

De asemenea, pierderile de urină și prolapsul organelor pelvine pot necesita o evaluare și o abordare terapeutică distincte. Nu toate simptomele apărute după menopauză au aceeași cauză, iar administrarea repetată de antibiotice fără confirmarea unei infecții nu reprezintă o soluție adecvată.

Până la ce vârstă poți avea o viață sexuală activă?

Nu există o vârstă-limită universală pentru activitatea sexuală. Dorința de intimitate și posibilitatea de a avea relații sexuale pot persista și la vârste înaintate, inclusiv după 80 de ani. Experiența diferă însă de la o persoană la alta, în funcție de starea generală de sănătate, confortul fizic, dorință și relația de cuplu.

Cazul pacientei prezentate de dr. Tamara Sava readuce în discuție și nevoia de a elimina prejudecățile legate de sexualitatea persoanelor în vârstă.

„Ne-am bucurat sincer pentru pacienta noastră care, la peste 80 de ani, continuă să aibă o viață sexuală activă și i-am urat să se bucure în continuare de sănătate.

Aș vrea să subliniez un lucru important: vârsta nu reprezintă, în sine, o contraindicație pentru o viață sexuală activă. Atât timp cât starea de sănătate permite acest lucru și persoana își dorește, sexualitatea poate rămâne o parte firească a vieții, la orice vârstă”, explică dr. Tamara Sava, medic primar obstetrică-ginecologie, pe pagina sa de Facebook.

Când este recomandat un consult ginecologic după menopauză

Uscăciunea vaginală, durerea în timpul contactului sexual, usturimile și modificările urinare nu trebuie considerate probleme inevitabile, pentru care nu există soluții. Un consult ginecologic poate identifica eventualele schimbări asociate menopauzei și poate ajuta la alegerea tratamentului potrivit.

Este recomandată evaluarea medicală atunci când disconfortul intim persistă, simptomele urinare reapar sau tratamentele urmate nu au efectul așteptat. Sângele în urină, sângerarea vaginală după menopauză, febra ori durerea intensă necesită, de asemenea, evaluare medicală promptă.

Menopauza aduce schimbări hormonale care pot influența sănătatea intimă, dar nu înseamnă sfârșitul vieții sexuale. Cu un diagnostic corect și îngrijire adaptată nevoilor individuale, multe dintre simptomele care afectează confortul intim pot fi ameliorate, inclusiv la vârste înaintate.