Angelo Niculescu, inventatorul tiki-taka
A murit Angelo Niculescu, antrenorul care a calificat şi a condus România la Campionatul Mondial din Mexic 1970 şi care a câştigat două titluri cu Dinamo. Fostul tehnician a decedat sâmbătă, la Bucureşti, la vârsta de 93 de ani, trupul e depus la capela Ghencea, iar înmormântarea va avea loc marţi, 23 iunie 2015, după ora 12.00, la cimitirul Ghencea Militar.
Fostul selecţioner va rămâne în istoria fotalului nostru pentru calificarea României la Mondialul din 1970 şi jocul practicat în Mexic de fotbalişti ca Dinu, Lucescu, Sandu Neagu, Dembrovschi, Dan Coe sau Nicolae Lupescu.
Totodată, Niculescu a rămas în memoria microbiştilor pentru că nu l-a folosit pe Dobrin la acel Mondial.
"Dobrin era foarte talentat. Dar lipsit de un raţionament adecvat calităţilor lui. S-a şi văzut asta, când s-a autoizolat de restul marilor fotbalişti, acceptând un anturaj precum cel pe care l-a avut acasă. E revoltător să ratezi un astfel de turneu, din cauza comportamentului tău. Asta înseamnă or inconştienţă, or lipsă de cultură fotbalistică şi cetăţenească. Nici astăzi nu ştiu ce să cred despre el", a spus Niculescu mai demult.Pe parcursul perioadei cât a stat pe banca "tricolorilor", între 1967 şi 1973, reprezentativa de fotbal a României a disputat 41 de partide internaţionale. Angelo Niculescu este considerat de FIFA drept inventatorul stilului de joc "tiki-taka", făcut celebru în ultimii ani de FC Barcelona.
Voia să moară
"Sunt neputincios. Mă dor genunchii, nu pot să merg deloc. În rest, mănânc bine, beau un pahar de vin, îmi văd de treaba mea... Dar nu mai pot să activez. Am început să uit. Cumpăr ghidurile TV săptămânale, ca să ştiu în ce zi suntem. Tot timpul o întreb pe femeia care mă ajută în gospodărie în ce zi suntem. Uite, şi acum, dacă mă iei repede, nu ştiu în ce zi suntem. M-au părăsit şi prietenii, nu mai pot să lucrez, nu mai pot fi folositor. Mi-au ajuns 92 de ani. Nici n-am sperat să ajung aici", spunea recent Angelo Niculescu. Repere
A absolvit Institutul de Cultură Fizică (ICF) în 1952, iar ulterior a activat ca profesor de educaţie fizică şi sport în cadrul Institutului de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS). A fost şi preşedinte al Colegiului Central al Antrenorilor şi preşedinte de onoare al Şcolii Naţionale de Antrenori.
A publicat două cărţi pe teme sportive: "Fotbal. Metode şi mijloace de antrenament" (1972), coautor Ion. V. Ionescu şi "Corabia cu 11 pasageri" (1974). Este membru de onoare al Federaţiei Române de Fotbal şi are titlul de "Antrenor emerit".
Cariera de jucător s-a întins pe durata a 12 ani, interval în care a evoluat pentru Rovine Griviţa (1937-1939), FC Craiova (1939-1944), Carmen (1945-1947), Ciocanul (1947-1948) şi Dinamo Bucureşti (1948-1950). Niculescu a evoluat în 93 de meciuri în primul eşalon şi a marcat trei goluri.
A început cariera de antrenor la echipa de juniori a clubului Dinamo, în anul 1952. După o perioadă a preluat pe partea tehnică echipa de seniori şi împreună cu aceştia, în 1955, a câştigat campionatul.
Între 1957-1959 a fost antrenor al echipelor Steaua şi Tractorul Braşov. Între 1959 şi 1962 a fost antrenor federal la FRF, apoi a revenit la Dinamo, cu care a câştigat Cupa României (1964) şi titlul de campioană (1965).
Din 1967 a preluat din nou naţionala, pe care a calificat-o la Campionatul Mondial din Mexic 1970, unde a obţinut locul 3, într-o grupă foarte grea, după o victorie cu Cehoslovacia (2-1) şi două înfrângeri la limită în faţa Angliei (0-1) şi Braziliei (2-3). A urmat o calificare în sferturile Campionatului European din Belgia 1972, fază a competiţiei în care România a fost eliminată de Ungaria de abia după trei meciuri, după 1-1 la Budapesta, 2-2 la Bucureşti şi 1-2 la Belgrad, la rejucare. Începând cu 1973 a antrenat mai multe echipe din primul eşalon al fotbalului românesc: Sportul Studenţesc (1973-1977), Politehnica Timişoara (1977-1979), Dinamo (1979-1980), SC Bacău (1980-1981), Universitatea Cluj-Napoca (1981-1982) şi Oţelul Galaţi (1982-1983).
