Fotbaliada: Noi, mesii şi ronalzii 2. Ei...messianicii balonului

George Stanca

(continuare)... Aici e în joc România, Victore... Tot cu  Piţurcă vorbesc, nu cu Ponta...; o ţară, care va să zică. Nu e familia ta personală... sau amicii Hunor, Aty, Pişti... pardon... m-a furat textul: aici vorbesc cu Premierul... Nu ai deci cum să renunţi aşa că vrei tu la Săpunaru sau la Sânmărtean...

Ce au astea cu Messi din titlu? Au, că astea ne îndepărtează - fotbalul autohton de cel european la vârf - ca barca de mal. Barca, nu Barça... Ba, chiar şi de la politichie. Că una alegem şi alta fac ei când se văd moţ pe fotolii. Măcar Piţurcă nu e ales, e mai rău: numit. Dar şi el are o frază de refugiu: "îmi asum greşelile!" Ei şi ce?!, noi ce câştigăm din asta dacă pierdem calificare după calificare?

Şi, parcă şi le-a mai asumat în câteva rânduri... Oricum, oricât de patrioţi am fi, fugim, ne refugiem, suntem exilaţi la... Messi. Şi la Cr. Ronaldo. Şi la Mourinho... şi la Ibrahimovic. Ooohoho ce poveşti! Ce  tensiuni şi ce oameni. Ce meseriaşi! Dar, când am spus că sunt oameni mai greşesc şi ei.

Mai obosesc şi ei. Şi dispar... se volatilizează. Vă mai amintiţi de marile revelaţii ale Europei? Platini, azi gras ca un politician, Uwe Seeler, Beckenbauer; Weah, Ronaldo, Ronaldinho dinţosul al cărui spirit ludic, jucăuş îl găsim din plin la şoricelul Messi, şi alţii scăpaţi din acestă evocare, aşa la grămadă... ei bine au fost, s-au trecut repede. Mai ţineţi minte cum a "ars" de pildă Ronaldo?

Nu glosez pe tema aia: ce-i viaţa? Sau "sic transit...", dar e un imbold de a ne bucura de minunile lui Messi şi Ronaldo. Nu se  ştie... Îi văd cu sfinţenie. Ce fac ei este artă. Cum schimbă ei soarta unui meci, scorul, mai rar... Eu îi văd mereu pe ambii. Televiziunile spaniole la fel: dacă la 8 e Messi, la 10 e Ronaldo. Şi invers. O desfătare golurile lui Messi fraze/ versuri de geniu dintr-un text de Borges. Fazele lui Ronado, fraze din Pessoa. Poeţi ai balonului!

Nu credeţi în războiul Messi - Cr. Ronaldo. O făcătură a presei. La care ni se pare, că a marşat portughezul, mai primitiv în gândire. Argentinianul, Azazel, spirit viu al imaginaţiei.

Pare-mi-se... sau pare-messi, mie...