În ei ne punem speranţele
România a gafat-o cu Muntenegru şi merge acum în estul îndepărtat să repare ce a stricat la Cluj. Fără măcar patru puncte obţinute la Erevan şi Astana ne cam putem lua adio de la Mondialul din Rusia, chiar dacă matematic am mai păstra şanse. Întrebarea este însă cine să ni le aducă? Evidenţa spune că avem trei mari speranţe!
Keşeru marchează cel mai mult. Atacantul are mare concurenţă la Ludogoreţ, dar şi cele mai bune cifre. Pentru trupa din Razgrad a prins cinci meciuri în acest campionat din opt posibile, marcând şi patru goluri. Ultimul, chiar duminică seara, împotriva lui Neftohimik, într-un meci încheiat 3-1 pentru Ludogoreţ, cu el pe teren din primul minut. Din păcate pentru Keşeru, în grupele Ligii Campionilor n-a jucat prea mult, la Basel fiind uitat pe bancă, iar cuParis Saint-Germain prinzând doar ultimele două minute. Chiar şi aşa, fostul stelist traversează o formă bună, iar acest lucru îi dă mare încredere că va apărea din nou titular şi la naţională. Îl ajută şi faptul că Florin Andone, tot forţat în ultima vreme ca vârf împins, n-are nici un gol în şapte partide pentru Deportivo la Coruna, în La Liga spaniolă.
Stanciu e dator după „chifla” cu Muntenegru. Mijlocaşul a dezamăgit foarte mult în partida de la Cluj, când a ratat acel penalty care transformat ne-ar fi făcut să plecăm cu trei puncte şi din postura de lideri ai grupei. Totuşi, Stanciu s-a integrat foarte bine şi foarte repede la Anderlecht, unde nu mai marchează atât de mult ca la Steaua, dar s-a transformat în pasator. A făcut-o decisiv şi în derby-ul cu Standard Liege, câştigat în deplasare de trupa din capitală, şi e cu moralul la cote înalte. Astfel, acesta vine la lot pe cai mari şi foarte motivat să-şi plătească datoria de la jocul cu Muntenegru. Credem şi sperăm că va reuşi asta printr-o execuţie marcă înregistrată.
Stancu e „asasinul” invizibil. Atacantul lui Genclerbirligi nu are imaginea şi vizibilitatea meritate, deşi joacă mai des şi mai bine decât unii care monopolizează ştirile din sport. „Motanul” tace şi face însă! E titular incontestabil la echipa care ocupă locul 5 în Turcia, peste Fenerbahce, Osmanlispor-ul lui Rusescu, Karabuk-ul lui Găman şi Latovlevic sau Konyaspor-ul lui Hora. În şase meciuri din şase posibile a marcat două goluri, nu multe, dar ambele decisive într-un campionat dur şi foarte închis, în care Marica a capotat anul trecut. Stancu e un jucător cu simţ al porţii şi un executant impecabil de faze fixe. Cu el pe teren, probabil penalty-ul din prelungirile jocului cu Muntenegru ar fi fost transformat fără emoţii. Iar experienţa lui poate fi decisivă în aceste două jocuri!
Jucăm cu cinci mâini moarte
Aria de selecţie a neamţului de la cârma naţionalei e mică şi foarte diluată. Puţini dintre jucătorii chemaţi la lot rup constant gura târgului, iar unii chiar n-ar merita telegrame de convocare.
România va merge în Armenia şi Kazahstan disperată după puncte, dar nu trebuie să neglijeze apărarea! Din păcate, mâinile moarte sunt tocmai în acest compartiment, unde avem un jucător fără meciuri în picioare, un pariu şi trei oameni ieşiţi din formă. Fără ritm e Dragoş Grigore, care a început sezonul în Qatar, cu Al Sailyia, dar a jucat doar două meciuri, pentru că s-a întrerupt din nou competiţia, timp de o lună. Pariul se numeşte Latovlevic, care revine la lot după mult timp. De asemenea Moţi, depăşit total la Cluj de Jovetic, ne va da emoţii la Erevan şi la Astana pentru că Chiricheş e iar absent. Apoi, Hoban, titular la închidere, nu mai apare la Beer Sheva. Cu Southampton, în Liga Europa, a jucat ultimele 10 minute, iar în campionat, cu Yehuda, n-a fost nici în lot. Săpunaru a fost inexistent la mijlocul terenului cu Muntenegru şi se va întoarce probabil pe postul de fundaş dreapta, dar nici aici nu dă mare siguranţă Astrei.
