Legendele renegate ale fotbalului european
Două informaţii şocante au lovit zilele trecute ca un trăsnet fanii a două cluburi europene imense: Liverpool şi Barcelona. Conducerile celor doi coloşi au decis să se dispenseze de trei foşti şi actuali mari jucători pe motivul că au îmbătrânit şi nu mai corespund noilor cerinţe.
Acest lucru deschide o discuţie delicată despre migrările spre paradise financiare şi pune două întrebări: sunt jucătorii prea materialişti când aleg India şi SUA, sau cluburile îi împing spre mercenariat, bătându-şi joc de ei?
Prima a răsuflat ştirea conform căreia Steven Gerrard, căpitanul şi simbolul lui Liverpool a fost băgat în şedinţă de antrenorul Brandon Rogers, care i-a transmis că nu mai e cel din tinereţe şi că importanţa lui în echipă va scădea în perioada următoare. Pe scurt jucătorul cu peste 500 de meciuri pentru „Cormorani” a înţeles mesajul că e cazul să-şi caute altă echipă. Logic, Gerrard a fost sunat imediat de agenţi, care i-au rezolvat din vară un contract fabulos în SUA, la Los Angeles Galaxy.
Mourinho şi-a bătut joc de Raul şi Lampard
Sigur, toţi idealiştii au sărit pe jucătorul de 34 de ani, pe care l-au acuzat de lăcomie. De fapt, de vină nu este decât clubul care se pare că nu mai are nevoie nici măcar în conducere de cel care le-a adus în 2005 ultima Ligă a Campionilor. Ca răspuns, Gerrard a înscris o dublă în meciul de campionat, cu Leicester şi tot o dublă în Cupa Angliei, cu Wimbledon, semn că omul încă mai poate, dar nu prea mai e dorit. Apoi, din Catalania a venit o altă bombă: preşedintele Josep Maria Bartomeu i-a demis din echipa de conducere pe legendarii Andoni Zubizarreta şi Carles Puyol. Motivele sunt aici diferite şi ţin de diferenţa de viziune pe care cei doi o au faţă de omul îmbrăcat în frac. Aceste noutăţi aduc aminte şi scuză practic cazurile similare din trecut, când opinia pu blică s-a grăbit să-i pună la zid şi să-i acuze de mercantilism pe jucătorii plecaţi în ţări exotice, la prima vedere după bani. Aşa a păţit şi Raul Gonzalez, gonit în lacrimi de Jose Mourinho de la Real Madrid. Golgheterul Ligii Campionilor din toate timpurile, până să-i doboare Cristiano Ronaldo recordul, a fost nevoit să se adapteze la Schalke, Al Sadd şi în prezent New York Cosmos. Nu de mult, Frank Lampard a trecut exact prin ce trece acum Steven Gerrard şi a trebuit să plece de la Chelsea la Manchester City, via New York City.
Totti rămâne zeu la Roma, dar până când?
Ca să nu cădem în extremism trebuie să oferim şi un contraexemplu acestui val dezamăgitor de debarasare de valori. Reprezentativ în statornicia sa şi respectat, cel puţin până acum, de către clubul la care a jucat toată cariera, este unicul Francesco Totti. Romanul a devenit legendă dintr-un simplu suporter şi a împlinit 38 de ani în triocul giallorossilor. Deşi a avut numeroase oferte tentante în carieră, Totti a rămas fidel capitolinilor şi speră să se retragă din „Cetatea eternă”.
Şi italianul Del Piero a păţit la fel
Şi în Italia sunt două cazuri de acest gen absolut revoltătoare. Alessandro del Piero a făcut istorie la Juventus, dar Antonio Conte l-a dat afară şi „Pinturichio” a ajuns la Sydney, în Australia şi apoi la New Delhi, în India. Apoi, Paolo Maldini, omul care a jucat toată viaţa doar pentru AC Milan, în 647 de meciuri doar în Serie A, a fost ignorat de Silvio Berlusconi după retragere. Fostul fundaş de fier a criticat dur politica rossonerilor, care au căzut mult în ultimul timp. Rămâne celebru unul din interviurile sale recente în care întreabă sugestiv: „Ce-aţi făcut din Milanul meu?”. Nu în ultimul rând, merită amintit cazul incredibil de lipsă de respect arătat de Borussia Dortmund lui Matthias Sammer. Fostul mijlocaş a câştigat tot ce se putea cu trupa din Westphalia, care l-a ignorat apoi inexplicabil. Din răzbunare, acesta a ajuns la marea rivală, Bayern Munchen, în conducerea căreia se află şi acum, ca director sportiv.
