Să fim tari, ca acum 10 ani!
Campioana şi vicecampioana României ţintesc joi (8 decembrie) o minune: să ne aducă ghiocei primăvărateci la început de decembrie. Trupele lui Reghecampf şi Şumudică sunt la un pas de calificarea în faza eliminatorie a Ligii Europa, acolo unde n-am mai fost în duet de fix 10 ani.
Fotbalul românesc este într-o cădere liberă şi cei care au mai scos capul în Europa la startul anilor 2000 nu ies din declaraţii pline de fatalism. Cu toţii anticipează nori negri pe cerul Ligii 1 şi spun obsesiv că performanţele lor nu vor fi repetate prea curând. O vorbă zice însă că cel mai mult greşeşti în momentul când eşti cel mai sigur pe tine, iar soarta oferă astfel de lecţii constant. Într-o conjunctură de insolvenţă, depunctări şi crize nerezolvabile, putem să dăm iar lovitura! Astra joacă pe Arena Naţională, de la ora 20.00, împotriva rezervelor lui AS Roma, şi un egal îi ajunge pentru a încheia pe loc calificant. Indiferent ce se va întâmpla în jocul de la Plzen, giurgiuvenii au de partea lor meciurile directe cu Austria Viena şi ţine doar de Alibec şi ai lui.
Apoi, Steaua are o situaţie puţin mai complicată, dar nu imposibilă, la Villareal. Popa şi compania vor merge mai departe cu o victorie pe El Madrigal, dar şi un egal de la 2-2 în sus, coroborat cu o victorie absolut logică a lui Osmanlispor cu Zurrich i-ar duce în şaisprezecimi. Dacă vom avea diseară acest noroc, atunci România va accede în dublele eliminatorii ale Ligii Europa cu două echipe, aşa cum nu s-a mai întâmplat de 10 ani.
Performanţa din acest sezon, când ne aşteptam practic cel mai puţin, ar egala-o pe cea din toamna lui 2006, când Steaua şi Dinamo au continuat periplul „UE-Fantastic”, din primăvară, concretizat cu sfertul de poveste Rapid – Steaua. Atunci, roş-albaştrii şi alb-roşii s-au calificat cu adversari grei, când competiţia se numea Cupa UEFA şi avea alt format, cu cinci echipe în grupe, dintre care trei se calificau mai departe. Trupa lui Mircea Rednic a încheiat cu 7 puncte, sub Tottenham, dar peste Leverkusen, Beşiktaş şi FC Brugge. În şaisprezecimile jucate în februarie 2007, Dănciulescu şi compania au dat peste Benfica Lisabona, care i-a eliminat cu dublă victorie, 1-0 şi 2-1.
Apoi, Steaua a făcut şi ea minuni în acel sezon început în Liga Campionilor şi încheiat în Cupa UEFA. Trupa lui Cosmin Olăroiu, campioană a României, a căzut în grupă cu Real Madrid, Olympique Lyon şi Dinamo Kiev, şi n-a putut aduna mai mult de 5 puncte.
Acestea au venit din celebra victorie cu 4-1 din Ucraina a lui Dică şi compania, plus alte două egaluri, cu Dinamo, la Bucureşti, şi cu Lyon, în Franţa. Suficient cât să încheie pe 3, peste ucraineni, şi să continue în şaisprezecimile Cupei UEFA, unde a dat însă peste Sevilla, care avea să câştige trofeul şi care a eliminat-o tot prin dublă victorie, 1-0 şi 2-0. Nu rămâne decât să sperăm că şi azi vom avea această soartă, demonstrând că nu toate întoarcerile în timp sunt de rău augur.
Un sfert de stadion va cânta pentru Steaua!
Obişnuită cu sutele de suporteri care mai îndrăznesc să vină la meciurile de acasă din campionatul intern, Steaua va avea parte la Villarreal de o super-galerie. Cum regiunea Castellon e una plină de conaţionali plecaţi la muncă în Spania, echipa lui Reghecampf se va bucura de sprijinul a 5-6.000 de suflete, adică un sfert dn capacitatea stadionului „El Madrigal”. Mulţi români şi-au luat bilete la meciul Villarreal – Steaua încă de acum trei luni, după tragerea la sorţi a grupelor. Între timp, confruntarea de astăzi a devenit una decisivă pentru ambele echipe, astfel că interesul suporterilor stelişti a crescut corespunzător. Grupul de susţinători ai Stelei nu va fi unul compact, aceştia urmând să fie dispersaţi în tribune, în funcţie de sectorul în care au găsit bilete. Oficialii lui Villarreal se aşteaptă la un record de asistenţă pentru un meci din Liga Europa. De obicei, la astfel de partide, „Submarinul Galben” strânge, în medie, 18.000 de spectatori.
Atenţie la «golanul» tatuat!
AS Roma nu vine la Bucureşti cu cei mai buni jucători, dar îşi aduce câteva piese grele pentru a nu risca o umilinţă. Dzeko, El Shaarawy, Strootman şi Totti sunt printre ei, dar Radja Nainggolan sperie cel mai tare. Mijlocaşul belgian născut la Antwerp din mamă flamandă şi tată indonezian, care i-a părăsit când el era încă foarte mic, are o viaţă tulburătoare. A fost sărac lipit şi a crescut alături de trei fraţi vitregi şi sora lui geamănă, care şi ea joacă fotbal. În 2010, când i-a murit mama, Radja şi-a tatuat pe spate două aripi de înger cu datele de naştere şi de deces ale celei care i-a dat viaţă. De atunci, Nainggolan a luat-o razna cu tatuajele şi „Pitbull-ul”, aşa cum este poreclit jucătorul de 28 de ani pentru răutatea lui din teren, a adunat pe corp zeci de desene. Ultimele au fost adăugate pe muşchii femurali înainte de Euro 2016 şi fac aproape imposibil de identificat locurile fără cerneală. Nainggolan e şi într-o formă excelentă, el înscriind golul de 2-0 din derby-ul cu Lazio.
