Stancu: «N-am mai ratat un penalty de 7 ani!»
România nu mai are voie să greşească în dubla cu Armenia şi Kazahstan, dar gândul că acum puteam avea deja trei puncte nu ne dă pace. Bogdan Stancu, executantul nostru numărul 1, a fost schimbat însă la Cluj chiar înainte de faultul la Keşeru, iar Stanciu ne-a dus la disperare.
Jucătorul lui Genclerbirligi, singurul marcator român la Euro 2016, ne-a spus cum face el de marchează tot timpul.
- Bogdan, cum ai trăit şutul peste poartă al lui Stanciu, din meciul cu Muntenegru?
Greu. Mi-a fost foarte ciudă că nu mai sunt pe teren în acel moment, pentru că aş fi executat eu, care sunt tot timpul primul pe listă. Mi-ar fi plăcut să marchez acel gol al victoriei, dar să ştiţi că şi eu puteam să ratez. În fine! N-are rost să ne mai facem rău. S-a dus!
Şi la Euro ai bătut perfect. Îţi aduci aminte când ai ratat ultimul tău penalty?
Da, a fost prin 2009, în urmă cu şapte ani, când eram la Steaua. S-a întâmplat într-un meci cu Gloria Bistriţa şi, culmea, Tătăruşanu a reuşit atunci să mă ghicească.
- Ai vreun secret pentru această eficienţă?
E vorba de mult exerciţiu. Stau tot timpul după antrenamente cu portarii şi execut penalty-uri. Apoi, studiez mult portarii adverşi înainte de un joc. În cazul în care primim penalty cam ştiu unde pleacă oponentul, pentru că şi la Genclerbirligi tot eu sunt primul executant. Aşa am făcut la Euro 2016, cu Lloris şi Sommer. N-am bătut extraordinar, dar am tras în partea cealaltă. Totuşi, nu vă gândiţi că e matematică! De multe ori aleg un colţ, dau tare şi atât.
S-a tot spus că eşti sacrificat pe postul de mijlocaş stânga. Îţi place să joci acolo?
Eu m-am consacrat ca vârf sau ca al doilea vârf, şi asta aş vrea să joc. De când am plecat însă în Turcia, la Galatasaray, şi apoi la naţională, am fost folosit mai mult în bandă şi m-am acomodat şi cu acest post. E drept, e mai greu, dar eu nu fac nazuri niciodată. Cu Franţa, la Euro, de exemplu, unde a trebuit să ne apărăm cu toţii, am simţit însă că sunt obosit în faţa careului advers.
«E visul nostru să mergem la Mondiale!»
- Euro s-a dus, vine Mondialul?
Să sperăm că da. Calificarea din grupe ne-a stat la îndemână în Franţa şi eu cred că doar cu Albania am dezamăgit. Dacă aveam puţină inspiraţie, puţin noroc, mai mult curaj, mergeam mai departe. N-a fost să fie. Acum, trebuie să mergem în Rusia. E visul nostru şi nu concep decât şase puncte cu Armenia şi Kazahstan, altfel e greu să ţinem pasul cu Polonia, principalul nostru adversar, chiar dacă şi Danemarca e o echipă bună.
- Se simte vreo schimbare cu Daum pe bancă?
Pe bancă e ca pe bancă, dar în cantonament e total diferit. S-a schimbat tot, de la rutina zilnică, medicamentaţie, program şi chiar mâncare. Mie îmi place, atmosfera e bună! Rezultatele trebuie să vină şi ele.
- Cum ai rezistat 5 ani în Turcia? Marica n-a rezistat nici 6 luni?
E un campionat greu. Fundaşii sunt rupători şi se joacă foarte mult pe contact. În primele meciuri la Galatasaray ieşeam numai cu glezna umflată, cu tibia neagră, cu genunchiul cu gheaţă pe el sau cu ochiul vânăt. Apoi m-am dus şi eu la sală, am început să pun corpul şi a devenit mai uşor.
- Sunteţi mulţi români acolo în acest moment? Vă vedeţi des?
Da, foarte des. La două ore de mers cu maşina sunt Găman, Tănase, Latovlevic şi Alexe, care vin pe la mine, prin capitală, pentru că unde sunt ei se plictisesc. Din acest punct de vedere este foarte bine.
Îi plac tatuajele şi are implant de păr
Bogdan Stancu este un tip foarte liniştit, mai degrabă introvertit, care rar iese în evidenţă cu ceva. Ca orice om, atacantul de 29 de ani are însă şi el pandaliile lui. Tatuajele sunt pe primul loc, mâna sa stângă fiind acoperită de tot felul de desene. Cel mai mult ies în evidenţă nişte ani scrişi cu cifre romane, care simbolizează datele de naştere ale membrilor familiei sale. Apoi, merită să ne aducem aminte de implantul de păr al „Motanului”, făcut în urmă cu câţiva ani, când a avut mari probleme cu calviţia.
A vrut să plece de frica loviturii de stat
Turcia a fost zguduită la mijlocul lunii iulie de revolte stradale sângeroase care aveau ca obiectiv îndepărtarea regimului Erdogan. Cele mai mari conflicte armate au avut loc în capitala Ankara, unde este şi sediul lui Genclerbirligi, clubul lui Bogdan Stancu. Acesta îşi aduce aminte cu groază de acele momente. „Din fericire era pauză şi eu venisem în vacanţă, în România. Am avut însă colegi care au fost atunci în Ankara şi au trăit clipe de coşmar. Vorbeam la telefon şi îmi spuneau că se tem pentru viaţa lor. Atunci m-am gândit să plec în alt campionat. Nu puteam să-mi pun familia în asemenea pericol”, a spus Stancu, care nu ducea lipsă de oferte. „Puteam merge la o echipă tare din Grecia sau pe foarte mulţi bani în China, dar nu sunt genul care schimbă des. M-am acomodat în Turcia, familiei îi place, lucrurile s-au liniştit şi n-aş pleca decât pentru ceva chiar foarte bun”, a declarat Stancu pentru Click!.
