Ce etnie avea regretatul Gheorghe Dinicu. A fost unul dintre cei mai mari artiști ai României
A fost unul dintre cei mai mari artiști din istoria țării noastre, iar atunci când vorbim despre muzicienii care și-au pus amprenta asupra memoriei românilor, cu siguranță că vom vorbi și despre acesta. Gheorghe Dinicu, născut în anul 1863, a fost un faimos compozitor, profesor, violonist virtuoz, cât și dirijor român, de etnie romă.
Povestea lui Gheorghe Dinicu începe tocmai în anul 1863, când s-a născut în București, în strada Speranței. Muzica îi curgea în sânge viitorului violonist, el fiind fiul celebrului naist Angheluș Dinicu, iar Gheorghe va dori să urmeze tot o carieră muzicală.
Între anii 1885 și 1890, Gheorghe Dinicu rămâne în Capitală, unde studiază la Conservatorul din București. În această perioadă învață de la artiști renumiți, cum ar fi Anton Wiest (vioară), Gheorghe Brătianu (teorie-solfegiu), cât și, nu în ultimul rând, Eduard Wachmann (armonie).
Cu toate acestea, atunci când a ajuns pe băncile Conservatorului, el nu era deloc străin de lumea muzicii. Gheorghe Dinicu a debutat tocmai în anul 1883, ca violonist, în taraful tatălui său. Viitorul faimos compozitor își face primele aranjamente alături de tarafurile lui Dan Cercel și Năstase Ochialbi. În acea perioadă, cele două tarafuri cântau la Parcul Oteteleșanu și la Squarul Sărindar.
Viața incredibilă a lui Gheorghe Dinicu
Faimosul violonist își începe călătoria de profesor în 1893, când devine suplinitorul lui Max Levinger. Apoi, din 1900 și până în 1916, el va fi profesor definitiv de vioară, la Conservatorul din București. În același timp, din 1895, Gheorghe Dinicu predă și la Școala Normală de învățători din București, cât și la Azilul „Elena Doamna”, în ambele cazuri predând vioară.
În 1898, Gheorghe Dinicu primește medalia „Bene-Merenti”, clasa I, iar peste numai un an, în 1899, i se acordă și Ordinul „Sf. Alexandru”, la Sofia. De-a lungul vieții sale, el a fondat mai multe orchestre și formații de salon, pe care le-a și condus în București, cât și prin restul țării. Gheorghe Dinicu a murit pe 20 august 1930, în Capitală, la numai un an după ce s-a pensionat.
