Dragă Eugen Doga,
La notorietatea pe care o are un om de valoarea dumitale, una de dimensiuni universale, magazinul bucureștean Muzica, de pildă, ar fi tebuit să nu cuprindă masele de admiratori la lansarea unui disc, a unei cărți… sau fie doar a unei treceri maiestuoase și grațioase prin Capitala României. Ar fi trebuit… dar noi trăim zi de zi într-o țară în care populimea, și numai ea, și-a impus gustul pecete - maneaua! Sigur, la un anume nivel ce nu depăşeşte glezna broștei…deși nu e asta România aia din basme…
Vom vedea ce distanță este între muzica aceea compusă de domnia ta din ”Șatra” – tot țigănească, nu? - și unduirile lasciv-orientalo-indian-otomane fără vreo legătură cu spațiul mioritic de azi… Am spus-o și o repet. În mare, noi românii nu-l merităm pe Eugen Doga. Dar ce vină au bieții muritori, români, când ”clasele exploatatoare” îi țin materialmente și psihicalmente sub presiunea unei inculturi importată taman din Bosfor, Indii și subrurbii ale Americii… Apoi, și asta am spus-o, în vreme ce noi suntem muritori, fie contemporani cu dumneata, Eugen Doga este nemuritor.
Etern, pe locul său în cultura universală alături de Enescu și Vladimir Cosma (a nu se confunda cu maghiarul Joseph Kosma!...). Ca și ultimul, specializat pe muzică de film. Fapt ce-i acordă acel grad uriaș de universalitate. De o deschidere tematică și componistică, de un ambitus incredibil, muzica sa nu numai că e Mare cantitativ, ci ea acoperă gustruri întinse, este de calitate superioară, caldă apropiată, omenească.
Vă puteți imagina că omul care a scris muzica aia splendidă la ”Șatra”, făcând cadou etniei un nou stil de muzică azi atribuit deja, tot el, același Doga, a scris și ”Valsul Iubirii” la fimul ”Dulcea și tandra mea fiară”… apreciat ca valsul secolului XX…Dar tot el a compus și muzica la deschiderea Olimpiadei de iarnă de la Soci… Și ne oprim aici, fiindcă în materie de muzică pentru copii, românii au nestematele componistice - oho, și pe versurile lui Grigore Vieru! - din filmul ”Maria Mirabela.” Adică, urme adânci pentru toate vârstele lăsate de compozitorul – ”român” e prea puțin spus – universal, Eugen Doga. Valoare care se apropie cu vârsta de 80 de ani. Și apoi,… ce spuneam?... vine nemurirea…
