Ce mânca Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai bogați oameni din România secolului XX
Elite ale regimului comunist instaurat în România după Al Doilea Război Mondial s-au înconjurat de lux, impresionând occidentalii prin opulența lor, conform notelor secrete din anii '50, păstrate în arhivele digitalizate ale Agenției Centrale de Informații (CIA) din Statele Unite. Deși avea o avere considerabil mai mare decât politicienii care conduceau guvernul sub influența sovietică, industriașul Nicolae Malaxa ducea un stil de viață extrem de auster, radical diferit de cel al acestora.
În primii ani ai comunismului, după ce a emigrat în SUA, Nicolae Malaxa (1884 – 1965) a fost demonizat de presa românească, fiind văzut ca un simbol al capitalistului lacom și îmbuibat, acuzat că a jefuit averea statului și că și-a exploatat muncitorii din marile sale uzine metalurgice, naționalizate ulterior de regimul comunist. La sfârșitul anilor '30, Nicolae Malaxa era printre cei mai bogați oameni din România secolului XX, deținând Fabrica de locomotive Malaxa din București, Uzina de tuburi și oțelării Malaxa din București, Fabrica de armament și muniții din Tohanul Vechi (Zărnești, Brașov), care numărau împreună peste 12.000 de angajați.
Era administrator sau acționar la Uzinele de Fier și domeniile Reșița, la Uzinele Astra din Arad și Brașov, la Uzinele metalurgice din Copșa Mică și Cugir. De asemenea, a făcut parte din conducerea Societății Naționale de Gaz Metan, a Uzinelor auto Ford din România, a Șantierelor Navale din Galați și a întreprinderii forestiere Cloșani.
Magnatul nu avea însă timp pentru extravaganțe. „Tata era un om foarte sobru, cu un trai extrem de modest, fără să-şi permită luxuri şi amuzamente, fără să participe la nici un fel de serbări, serate, party-uri şi aşa mai departe – le evita. Un om foarte, foarte bun la suflet, ajutând foarte mulţi oameni şi sărmani, chiar oameni de teapa lui care aveau nevoie de ajutor. Era un om care se scula la 4 dimineaţa şi lucra toată ziua. Venea seara acasă şi lua masa la ora 8 şi se retrăgea. Un om de o voinţă extraordinară şi de o tărie de caracter foarte mare! Nu mai vorbesc de inteligenţa lui, era din liceu cunoscut ca un colaborator la «Gazeta Matematică» din ţară, care era o publicaţie extrem de serioasă şi care publica diverse probleme pentru ca unii amatori să le poată rezolva“, relata fiul său, Constantin Malaxa, într-un interviu pentru Radiodifuziunea Română.
Pâine prăjită și apă, meniul milionarului Malaxa
În anii interbelici, stilul său de viață modest a fost remarcat și de publicistul Tudor Arghezi (1880 - 1967), în revista „Bilete de Papagal”.
„Coco i-ar putea spune acestui tineret câteva cuvinte despre inginerul Malaxa, pornit din casa părintească a unui modest advocat din provincie, cu un compas și un creion în buzunar — și cu o judecată rece. Totuși, acest om care face caravane de elefanți și mamuți de fier (n.r. locomotive și vagoane) — și în același timp bijuterii cu motor pentru persoane în toată firea, este un sensitiv și un inspirat. Mareșalul fierului și oțelului are, adaus la crâncena lui voință, o stare sufletească de adolescent. Uitați-vă la el, cât este puțină la trup ineluctabila lui energie, tăcuta lui hotărâre. Coco spune că omul cel mai tare din țară și mai sever cu sine, își trage invariabila lui prismatică personalitate și candida prospețime din ascetism. O firimitură de pâine arsă și un pahar de apă îi întrețin pulsațiile care îi sunt necesare, ca să nu fie niciodată în dura lui încordare, obosit”, relata scriitorul, în 1937.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
