Ce salarii aveau românii în 1900. Ce puteau cumpăra cu cât câștigau
Ce fel de salarii aveau românii în anul 1900? După Războiul de Independență din anii 1877-1878, România a trăit o vreme de dezvoltare economică fondată cu precădere pe producția agricolă și creșterea animalelor. Drept urmare, viața locuitorilor a fost din ce în ce mai bună, până către Marele Război.
Viața bucureștenilor la începutul veacului trecut era mai bună decât am crede. Și asta, fiindcă între Războiul de Independență de la 1877-1878 și Marele Război, numit astfel Primul Război Mondial, salariile au tot crescut, în vreme ce prețurile au scăzut la cele mai multe produse și alimente.
Acum mai bine de un secol nu existau supermarketuri sau mall-uri, dar existau piețe și, în plus, existau mulți negustori ambulanți. Marfa lor era mereu proaspătă și o vindeau, deseori, chiar mai ieftin decât în piețe, căci se aprovizionau de dimineață și nu scumpeau marfa de-a lungul zilei, cum se petrecea uneori în piață.
Bucureștenii aveau de unde alege marfa dorită, mai cu seamă că, poate surprinzător, puterea de cumpărare era mare, chiar mai ridicată decât ceea ce avea să se consemneze în perioada dintre războaie. Dar ce salarii aveau românii?
Ce salarii aveau românii în 1900
Ei bine, potrivit istoriepescurt.ro, cei mai mărunți funcționari (copist, impiegat, curier) aveau 60 de lei pe lună, chiar 120 la 1890. Un șef de birou avea 260-270 de lei, un căpitan din armată 360-400 de lei, iar un medic de circumscripție ajungea chiar și la 480 de lei lunar.
La muncile mai „de jos”, un salahor lua 2 lei pe zi, în timp ce un muncitor calificat câștiga 3-4 lei pe zi, putând ajunge astfel la 100-120 de lei lunar. Trebuie, însă, lămurit un aspect important: 1 leu de atunci nu era ca 1 leu de astăzi, ci mult mai valoros. Un 1 leu din 1900 reprezenta aproape 6 lei - 5,9 lei, mai exact - calculat la nivelul anului 2016.
Fie că pare surprinzător sau nu, leul din 1900 era mai puternic chiar și decât cel din 1938 - an de referință pentru economia românească - paritatea fiind de 1 leu 1900 = 35,58 lei 1938. În ceea ce privește prețurile, acum peste un veac, lucrurile stăteau astfel. Dacă ne referim la „pâinea cea de toate zilele”, pâinea albă costa 47 de bani în 1878, cea neagră, 20 de bani, iar jimbla(franzelă) 30 de bani la 1906.
Cu 15 bani cumpărai un ou, dar, în 1905, cu aceeași sumă puteai cumpăra două ouă. O găină costa 2 lei, un pui îl luai cu 1 leu, prețurile lor scăzând, tot la 1906, spre 1,25-1,50 lei găina și 60-70 de bani, puiul.
Pentru un curcan dădeai în 1878 4 lei, și 7-8 lei la 1906, în timp ce un litru de lapte costa 62 de bani imediat după Războiul de Independență și 40 de lei la 1906. Pentru cașcaval scoteai din buzunar 1,67 lei la 1878 și 1,80 lei la 1906. Dar ce să faci cu atâta cașcaval când puteai lua litrul de vin cu 3,5 - 6 lei.
Cel mai costisitor era vinul de Dobrogea, deoarece, în raport cu cel din Moldova, era făcut în volume mai reduse. În momentul de față, dacă socotim, vom observa că un muncitor cu 100 lei lunar își putea lua în fiecare lună 667 ouă prin 1878 și chiar un număr dublu, 1334, prin 1906.
Pe de altă parte, un funcționar de rând putea cumpăra prin 1890 cam 800 de ouă lunar, în timp ce prin 1900, chiar dacă avea leafa mai mică, putea cumpăra aceeași cantitate, mulțumită reducerii prețului ouălor.
În ceea ce privește pâinea, dacă ne uităm la o franzelă cu prețul de 30 de bani, rezultă că micul funcționar putea cumpăra lunar vreo 200, prin 1900, în timp ce un muncitor calificat reușea să ia chiar mai multe, vreo 334.
